Exprimă „Credinţa şi Ordinea" Bisericii Ortodoxe

„Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului" exprimă „Credinţa şi Ordinea" Bisericii Ortodoxe

Publicăm articolul de pe prima pagină din „Orthodoxos Typos" referitor la „Mărturisirea de Credinţă" şi reacţia patriarhală la aceasta:

       „Patriarhul ecumenic a formulat o ameninţare împotriva mitropoliţilor, ieromonahilor, egumenilor, teologilor şi simplilor laici, pentru că au semnat călduroasa „Mărturisire de Credinţă...". S-a simţit deranjat pentru că se face trimitere la îmbrăţişările sale cu ecumeniştii şi cu catolicii. Care este însă păcatul celor care au semnat „Mărturisirea de Credinţă"?
       Primul lor păcat este că rămân ataşaţi Predaniilor pe care le-au primit.
       Al doilea lor păcat este că pun în practică cuvântul Sfântului Apostol Pavel ca de omul eretic după întâia şi a doua mustrare să te îndepărtezi. Cu catolicii şi cu alţi creştini rătăciţi ne aflăm în dialog încă din anii 1960. Nu a rezultat nimic pozitiv. Se face dialog de dragul dialogului. În schimb, rezultatele negative sunt multe: secularizarea Bisericii noastre, recunoaşterea creştinilor rătăciţi drept „Biserici" egale cu Biserica Ortodoxă, confuzia în interiorul creştinilor ortodocşi care nu studiază Sfânta Scriptură şi învăţătura Părinţilor Bisericii, falsificarea gândirii ortodoxe şi nivelarea a toate.
       Al treilea păcat al celor ce au semnat călduroasa „Mărturisire de Credinţă..." este că resping ipocrizia patriarhului ecumenic şi a mitropoliţilor filocatolici şi filoecumenişti din Grecia. Aceştia fac rugăciuni în comun cu creştinii eterodocşi, în timp ce Suprema Cartă de Conducere a Bisericii noastre - Pidalionul - interzice rugăciunile în comun şi co-liturghisirile ca cele care s-au întâmplat în Fanar (Constantinopol - n.tr.) în timpul vizitei papei. Unii ca aceştia sunt dascăli în ipocrizie şi în minciună proclamând că doar dialoghează cu catolicii. Televiziunea, în timpul vizitei papei în Fanar (Constantinopol), a vădit minciunile lor şi a difuzat rugăciunea în comun şi co-liturghisirea patriarhului ecumenic cu fratele „Sanctitate" şi co-liturghisitor - papa. Însă în afara acestora dascălii ipocriziei şi ai minciunii folosesc şi metode de propagandă. Îşi adaptează predicile în funcţie de „auditoriul" pe care îl au în faţă. Atunci când se află în faţa creştinilor ortodocşi vorbesc cu mare evlavie şi credinţă ca nişte „talibani" ai Ortodoxiei. Când se află cu „creştinii liberali" vorbesc ca propovăduitori ai mondializării nivelatoare, promovând nevoia urgentă a Unirii „Bisericilor". Se pare că înainte de a deveni patriarhi, arhiepiscopi şi mitropoliţi au trecut prin şcoli speciale în care au fost educaţi în ipocrizie, minciună şi propagandă.
       Al patrulea păcat al celor ce au semnat călduroasa „Mărturisire de Credinţă..." este că rămân ataşaţi Predaniilor şi comportamentului Sfinţilor Apostoli. Sfinţii Apostoli au mers după porunca Domnului nostru să înveţe toate neamurile Noul Testament. Erau indiferenţi faţă de religiile şi punctele de vedere ale închinătorilor la idoli. Şi au convins neamurile şi le-au botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceasta au făcut-o după sute de ani şi sfinţii cei-întocmai-cu-Apostolii din Bizanţ, care au dus învăţătura Domnului nostru în diferite ţări. Sfinţii Apostoli şi cei-întocmai-cu-Apostolii nu au organizat conferinţe şi simpozioane inter-religioase cu închinătorii la idoli. Intrau în diferite ţări ignorând pericolele şi învăţau Noul Testament. Este sigur că dacă ar fi organizat conferinţe şi simpozioane inter-religioase sau dacă ar fi avut comportamentul ecumenistului şi filocatolicului patriarh ecumenic, învăţătura Domnului nostru s-ar fi limitat la anumite cercuri filozofice din epocă. Catolicii înainte de a deveni eretici au cunoscut adevărul credinţei. S-au lepădat de el. Şi continuă să se lepede de adevăr în ciuda dialogurilor, a dispreţuirii Sfintelor Canoane de către patriarhii şi mitropoliţii ortodocşi, a cedărilor ortodocşilor în faţa demonicei uniaţii (greco-catolicism), a încercării de falsificare a Botezului ortodox de către ortodocşi, a recunoaşterii statului Vatican drept Biserică egală cu cea Ortodoxă şi a părerilor multor funcţionari de astăzi - clerici ortodocşi, că Biserica Ortodoxă trebuie să devină ca şi Vaticanul şi că clericii ei trebuie să circule (vestimentar) ca şi catolicii. Catolicii au distorsionat Credinţa noastră şi au falsificat chiar şi cuvintele Domnului nostru de la râul Iordan despre Treimea Dumnezeului celui sfânt. Catolicii ştiu că ei constituie cauza din care izvorăsc toate ereziile. Acestea le ştie şi patriarhul ecumenic şi prietenii săi din Grecia şi din toată lumea. Continuă însă dialogurile şi rugăciunile în comun, în timp ce papismul (catolicismul) nu rămâne doar fidel în erezia sa, ci câştigă şi susţinători în sânul Ortodoxiei.
       Papismul izbuteşte ceea ce pare a fi de neizbutit: trece la distrugerea Conducerii Administrative elinofone a Ortodoxiei, chiar dacă aceasta înseamnă fie patriarhul ecumenic, fie arhiepiscopii, fie mitropoliţii, fie teologii, fie clericii.
       Poporul credincios îl vede pe patriarhul ecumenic împreună cu mitropoliţii filocatolici că se roagă împreună cu catolicii şi se întreabă: De ce ceea ce fac ei pentru mine este interzis?
       Poporul credincios se întrebă: Ce sens are misiunea ortodoxă atunci când patriarhi şi mitropoliţi proclamă că nu există nicio diferenţă între noi şi catolici?
       Poporul credincios se întreabă: De vreme ce patriarhi, arhiepiscopi, mitropoliţi se roagă în comun şi co-liturghisesc cu catolicii şi recunosc Vaticanul drept Biserică egală, de ce este păcat ca un creştin ortodox să se apropie de o biserică a catolicilor şi să se roage în comun cu ei?
       Poporul credincios se întreabă: De ce să fac Taina Sfântului Maslu, atunci când biserica oficială prin prezenţa şi participarea episcopilor a încercat alterarea tainei pentru nevoile congresului Consiliului Mondial al Bisericilor (adică eresurilor), care s-a realizat sub fericitul arhiepiscop al Atenei, kir Hristodulos, şi a avut binecuvântările patriarhului ecumenic.
       Poporul credincios se întreabă dacă se află cu toate acestea pe care le urmează într-o periculoasă confuzie sau dacă în ea se află patriarhi, mitropoliţi şi teologi sau dacă în spatele tuturor acestora se află un joc metodic în urma hotărârilor unor centre străine care au ca scop răsturnarea gândirii ortodoxe şi a Credinţei Ortodoxe cu scopul distrugerii elenismului, care, în ciuda putrefacţiei şi decadenţei, se opune curentelor subversive ale  Americii.
       Din acest motiv călduroasa „Mărturisire de Credinţă...", care a deranjat pe patriarhul ecumenic şi pe mitropoliţii filocatolici, constituie „Credinţa şi Ordinea" Ortodoxiei noastre, neavând nicio legătură cu „Credinţa şi Ordinea" ereticului Consiliu Mondial al Bisericilor, pe care patriarhul ecumenic se grăbeşte să-l accepte şi să-l traseze drept linie de urmat".

(tradus din neogreacă de ierom. Fotie; sursa: Ορθόδοξος Τύπος, 25/9/2009)