SFÂNTUL CUVIOS MUCENIC ATANASIE, STAREŢUL DIN BREST
- pomenit pe 5 septembrie (ziua morţii martirice) şi
20 iulie (a aflării moaştelor) -
Ieromonahul Atanasie de Brest a fost
bielorus şi s-a născut în jurul anului 1597 într-o evlavioasă familie creştină numită
Filipovici. El a primit o serioasă educaţie şi şi-a însuşit scrierile teologice
şi istorice, după cum reiese din viaţa sa ce s-a păstrat în scris.
În tinereţe, Sfântul Atanasie a fost pentru
o perioadă de timp profesor în casele negustorilor polonezi. În anul 1627, el a
acceptat să fie tuns în monahism de către egumenul Iosif la Mănăstirea Vilensk
cu hramul Sfântului Duh. Sfântul Atanasie a fost hirotonit ieromonah în anul 1632 şi a fost
numit stareţ la Mănăstirea
Duboisk [Dubovsk] lângă Pinsk.
În urma unei binecuvântări deosebite din
partea Maicii Domnului, Sfântul Atanasie a restabilit Ortodoxia între graniţele
teritoriului vechii Rusii, care fuseseră confiscate de polonezi. Între anii
1638-1648, Sfântul Atanasie primeşte ascultarea de egumen al Mănăstirii
Brest-Simeonov. Aici, sfântul a îndurat
multe prigoane din partea greco-catolicilor şi persecuţii din partea
autorităţilor civile.
De trei ori
a fost aruncat în temniţă. A fost trimis autorităţilor din Kiev, pentru a se prezenta
înaintea unui tribunal religios, dar a fost achitat şi s-a reîntors în vechea
lui mănăstire. Timp de zece ani, Sfântul Atanasie, afându-se singur şi
înconjurat de vrăjmaşi, a dus o luptă aprigă pentru Sfânta Ortodoxie, dovedindu-şi
puternica sa credinţă prin suferinţele sale.
Încercările de a pune capăt nevoinţei
duhovniceşti a sfântului au fost în zadar. A fost supus din nou unui proces,
după care monahului i s-a pronunţat sentinţa de moarte prin executare pentru
lupta sa împotriva greco-catolicismului. Sfântul Atanasie a murit ca mucenic în
noaptea de 4 spre 5 septembrie 1648.
Timp de 8 luni trupul pătimitorului pentru
Ortodoxie a zăcut în pământ fără nici o slujbă bisericească. Pe 1 Mai 1649 un băiat
le-a arătat fraţilor din mănăstirea Simeonov locul în care era îngropat
egumenul mucenic, loc ce aparţinea la
acea dată iezuiţilor. Aşadar, trebuiau să lucreze în taină. În timpul nopţii,
călugării au dezgropat trupul intact al egumenului şi l-au mutat imediat în alt
loc. Dimineaţa, l-au dus în mănăstirea lor, unde, după câteva zile, pe 8 mai,
l-au îngropat cu cinste şi cu toate veşmintele preoţeşti în biserica mănăstirii
Sfântul Simeon Stâlpnicul.
Viaţa pământească a Cuviosului Mucenic Atanasie a luat sfârşit, dar pomenirea lui rămâne
mereu vie şi sfântă pentru ortodocşii de la graniţa de vest a Ucrainei. Acolo
este centrul evlaviei adânci şi a cinstirii profunde a numelui său. Moaştele sale întregi, aflate
într-o raclă de cupru, au fost proslăvite cu daruri dumnezeieşti, cum ar fi
facerea de minuni, atrăgând astfel mulţi credincioşi.
Pe 8 noiembrie 1815, în urma unui incendiu la Mănăstirea din Brest, biserica din lemn a
ars, iar racla din cupru unde se aflau moaştele s-a topit din cauza flăcărilor.
A doua zi, o parte neatinsă de foc din moaşte a fost găsită de Preotul Samuel
din Litovsk şi a fost aşezată de către credincioşii din Brest sub altarul bisericii mănăstirii. În
1823, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Anatolie din Minsk, moaştele au fost puse într-o raclă de
lemn de către stareţul mănăstirii şi au fost depuse în biserică spre cinstire.
Aşa s-a
împlinit voia lui Dumnezeu de a se păstra o parte din moaştele Sfântului Cuvios
Mucenic Atanasie.
Ridicându-se în faţa noastră, acest campion
al Ortodoxiei stă cu marea sa credinţă şi dragoste faţă de aproapele. Profund
credincios, devotat cu fermitate cinstirii Sfinţilor Părinţi, s-a evidenţiat
prin cuvânt şi fapte, precum şi prin datoria sa clericală de a se împotrivi
asupririi credincioşilor ortodocşi de către greco-catolicii rău intenţionaţi.
Cu credinţă fierbinte în Dumnezeu, el a intrat în lupta împotriva asupririi
împreună cu fraţii săi:
"Nu sunt profet, ci doar un supus al Dumnezeului meu Creator, trimis în aceste vremuri tulburi să grăiesc adevărul către toţi. El m-a trimis să anunţ înainte de vreme decăderea blestematului greco-catolicism."
Acestea erau cuvintele înflăcăratului,
neînfricatului şi inspiratului luptător pentru Ortodoxie, care a crezut adânc
în puterea biruitoare a Adevărului curat.
Sfântul Atanasie a considerat ca unic ţel
al său afirmarea totală a Ortodoxiei şi sfârşitul şi destrămarea totală a greco-catolicismului.
Şi-a închinat întreaga sa viaţă acestui ţel. Supunându-se voii Domnului, nu s-a
gândit la vreo primejdie, nici nu a luat în seamă piedicile din drumul său spre
împlinirea acestei ţinte. Sfântul Atanasie s-a folosit de bărbăţia sa şi de
cuvintele şi de scrierile Sfinţilor Părinţi. Năzuinţele sale le-a făcut
cunoscute tuturor, iar credinţa puternică în Hristos l-a ajutat în atingerea sfântului
său ţel: afirmarea Ortodoxiei pe tărâmul vechii Rusii.
Respingând
şi înlăturând greco-catolicismul din Ucraina, Cuviosul Mucenic Atanasie de
Brest a fost inspirat de un adânc simţământ de milă şi dragoste faţă de cei
care au fost persecutaţi de greco-catolici. Respectul şi deschiderea Sfântului Atanasie
manifestată faţă de semenii săi au pecetluit toate faptele sale. Prin viaţa sa
singuratică, fiind înconjurat de duşmani văzuţi şi nevăzuţi, sfântul ascet a
rămas un apărător şi un stâlp neclintit al Ortodoxiei. El repeta constant
propovăduirea sa: "Greco-catolicismul va muri, iar Ortodoxia va înflori!"
Sfinte Cuvioase Mucenice Atanasie de Brest,
roagă-te Domnului să păzim nestinsă flacăra credinţei ortodoxe spre mântuirea
sufletelor noastre!
(un text de monahul Leontie după mai multe izvoare)
|
Login
Forgotten password