[Elementele provin din vechea Viaţă a Sfintei pe care a redactat-o Cuviosul Eftimie de Tîrnovo (pomenit pe 20 ianuarie) în urma cererii călugăriţelor din Mănăstirea Temniska din Târnovo; din acest motiv în tradiţia bulgară sfânta este cunoscută ca Sfânta Filoteia de la Temniska]
Sfânta Filoteia era originară din Molivoto Pamfiliei (mai degrabă este vorba despre Polivoto din Frigia Salutaria) şi era fiica unei familii înstărite. La vârsta de 14 ani s-a căsătorit cu un bărbat îmbunătăţit şi a izbutit să-l convingă să trăiască o viaţă de înfrânare. Puţin mai târziu, soţul ei a devenit preot, iar Filoteia a continuat să trăiască în lume îngrijind cu dragoste de săraci şi de cei ce pătimeau. După moartea soţului ei, şi-a eliberat robii, şi-a împărţit averile şi s-a retras cu o singură slujnică într-o insulă din lacul de lângă patria ei, unde a înfruntat multe ispite de la demoni şi a tămăduit cu rugăciunea ei mulţi leproşi.
Cunoscându-şi de mai înainte sfârşitul, i-a chemat pe toţi păzească de toate ereziile. Apoi s-a retras în singurătate, a petrecut patru zile cu post şi rugăciune şi şi-a încredinţat sufletul ei Domnului, după ce mai înainte a dat ultimele porunci credincioşilor care se adunaseră în jurul ei.
Moaştele ei au fost aşezate apoi cu prăznuire în Biserica din Molivoto, unde au săvârşit multe minuni. Mulţi ani mai târziu, după ce sfântul ei trup a fost adus în Tracia, aflând de aceasta, ţarul imperiului româno-bulgar Ioanita Calolian (1197-1207) s-a dus să i se închine şi a hotărât să aducă sfintele moaşte cu toate onorurile cuvenite în capitala lui, la Târnovo. La puţin timp după cucerirea Târnovei de către turci (1393), ţarul Straţimir le-a adus la Vidin, reşedinţa Patriarhiei Bulgariei [această aducere a fost condusă de Mitropolitul Ioasaf de Vidin, ucenicul Sfântului Eftimie de Târnovo]. Un an mai târziu (1396), Vidinul a căzut în mâinile turcilor şi cinstitele moaşte au fost duse la Curtea de Argeş, sub domnia voievodului Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân (între 1396 şi 1404) [Potrivit studiilor recente, se pare că aducerea moaştelor a avut loc în timpul stăpânirii turceşti. Pentru că Viaţa pe care a redactat-o Sfântul Eftimie s-a pierdut, o altă tradiţie referitoare la sfântă s-a răspândit la Curtea de Argeş şi a fost scrisă în sinaxare. Potrivit acestei tradiţii, Sfânta Filoteia s-a născut în Târnovo, într-o familie de creştini evlavioşi. Maica ei evlavioasă a murit prematur. Puţin mai târziu, tatăl ei s-a căsătorit cu altă soţie, care o chinuia pe fiica ei vitregă. Cu toate acestea, Filoteia îndura toate relele-pătimiri cu răbdare şi a înaintat în virtute. Când era de doisprezece ani, mama ei vitregă a trimis-o să ducă mâncare tatălui ei care lucra în ţarină. Pe drum însă a întâlnit săraci şi le-a împărţit cea mai mare parte din mâncare. Seara, tatăl ei s-a întors acasă, foarte ostenit şi înfometat şi a întrebat-o pe femeia lui de ce i-a trimis atât de puţină mâncare. Ea i-a răspuns că i-a trimis o cantitate suficientă şi că vinovată era Filoteia. După ce acelaşi lucru s-a repetat în zilele următoare, tatăl ei s-a ascuns ca să vadă ce făcea fiica lui cu mâncarea. Când a văzut-o împărţind mâncarea săracilor, nu a putut să-şi stăpânească mânia, şi-a prins copila, a legat-o cu o funie şi a lovit-o cu securea în picior. Sângele a început să-i curgă şuvoi, iar Filoteia şi-a încredinţat sufletul ei Domnului. Tatăl criminal a încercat să-i ridice trupul ca să-l ascundă, dar nu putea pentru că trupul ei fusese învăluit de o slavă luminoasă şi se făcuse mai greu chiar decât plumbul. Conştientizându-şi fapta, a alergat în Târnovo ca să se predea autorităţilor. Fiind înştiinţat de acestea, Mitropolitul s-a dus la locul unde se afla trupul împreună cu mulţi clerici şi o mulţime de oameni, ca să-l aducă în Catedrală. Toate încercările s-au dovedit în zadar. Au hotărât atunci să enumere toate Catedralele cunoscute din lumea creştină şi din Bulgaria, în speranţa că sfânta va face vreun semn. Pentru că trupul ei a rămas greu şi neclintit, au enumerat Sfintele Catedrale din Ţările Române, iar când au rostit numele nou construitei Biserici de la Curtea de Argeş din Ţara Românească, moaştele sfintei au devenit deodată uşoare şi toţi au recunoscut în acest fapt voia sfintei de a fi dusă acolo. L-au informat printr-o scrisoare pe voievodul Radu I (1375-1377) care s-a grăbit să vină cu toată curtea sa şi cu mulţime de popor la malurile Dunării ca să preia moaştele şi să le aşeze în biserica lui. Moaştele se află astăzi în Catedrala lui Neagoe Basarab. A se vedea monahul Patapie şi Δ.Β. Γονης, Cuvioasa Filoteia de la Argeş (în greacă), Atena 2004]. Pentru minunile sfintei, Mânăstirea Curtea de Argeş a fost şi este unul din cele mai mari locuri de pelerinaj din România.
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”,
sursa: „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe”)
MOAŞTELE CUVIOASEI FILOTEEA DE LA CURTEA DE ARGEŞ.
SFÂNTA FILOTEEA – MUCENIŢĂ DE DOAR 12 ANI?
Tuturor ni s-a predicat, unii au citit, iar alţii au auzit în slujba Sfintei Filoteea că cea cinstită de argeşeni ca “sfântuliţa” este o fetiţă de doar 12 ani, care a fost ucisă de tatăl său, pentru că aceasta îi împărţea la săraci mâncarea trimisă de soţia sa de-a doua şi mama vitregă a Filoteei.
În racla de la Curtea de Argeş însă, cei care se uită cu atenţie observă că mâna sfintei este acolo unde ar trebui să fie picioarele “copilei de 12 ani”, iar acea mână este o mână de femeie în vârstă şi nici pe departe nu seamănă cu mânuţa unei fetiţe de 12 ani.
De altfel, cei care au văzut-o pe “sfântuliţa” argeşenilor dau mărturie şi susţin: ”racla e prea mică” şi “picioarele sfintei sunt pe lângă corp… spre cap”.
Pornind de la informaţiile de mai sus, suntem îndreptăţiţi să dăm crezare monahului cărturar Patapie Athonitul, bibliotecarul Schitului Kavsokalivia din Sfântul Munte Athos, care demonstrează într-o lucrare de-a sa că “sfântuliţa” de la Curtea de Argeş este Cuvioasa Filoteea din Pamfilia, care cu pace s-a săvârşit, la adânci bătrâneţi, a cărei viaţă a fost scrisă de către Sfântul Patriarh Eftimie al Târnovei şi a fost tradusă în ultimii ani şi în limba română.
Arhiepiscopia Argeşului ar trebui să facă lumină în acest caz şi, în consecinţă, să procedeze cu înţelepciune şi discernământ la zugrăvirea unei icoane conforme vieţii autentice, la aşezarea moaştelor într-o raclă pe măsura rămăşiţelor făcătoare de minuni, precum şi la realcătuirea slujbei, acatistului şi sinaxarului sfintei Filoteea spre restabilirea adevărului, mişcaţi fiind spre aceasta de porunca a 9-a din Decalog, ca şi de cuvintele înfricoşătoare ale Domnului: “Adevărat, adevărat vă spun vouă; că pentru orice cuvânt deşert pe care-l vor rosti fiii oamenilor, vor da seamă în ziua judecăţii!”.
Sursa: http://acvila30.ro/
Login