Mitropolitul Serafim de Pireu: multumiri pentru injurii.

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU
MULŢUMIRI PENTRU INJURII

Simt nevoia să-mi exprim public recunoştinţa pentru postările injurioase la adresa mea ale unor fraţi zelotişti fara cunostinţa, pentru ca, fiind defăimat în paralel şi de către ecumeniştii de tot felul şi de „înnoitorii post-patristici”, precum şi de către zelotiştii fără cunoştinţă, cu nevrednicie scap de cuvântul Domnului nostru: „Vai, vouă, când vă vor grăi toţi oamenii de bine” (Luca 6, 26).

Prin urmare, sa se auda cu tarie cuvântul marelui şi cuviosului bărbat al Bisericii, pururea pomenitul arhimandrit Epifanie Theodoropoulos, că rătăcirea este o monedă cu două feţe: ecumenismul sincretist (intercreştin şi interreligios) şi zelotismul fără cunoştinţă.

 Având în vedere răspunsul istoric şi diacronic pe care-l dă Atotbunul şi Atotsfântul Dumnezeu, Domnul-Întemeietorul Bisericii, respectivelor acuzatii ale zelotiştilor fără cunoştinţă, prin cuvioşii şi purtătorii de Dumnezeu bărbaţi şi femei din zilele noastre, care s-au sfintit în epoca confuziilor şi contradicţiilor, precum Cuvioşii Iustin Popovici, Porfirie Kavsokalivitul, Paisie Aghioritul, Iacov (Ţalikis), Amfilohie (Makris), Filotei (Zervakos), Sofia din Klisura, Gheorghe Karslidis, Arsenie Capadocianul, Sava din Kalymnos şi – desigur – marele sfânt teolog al veacului 20, Sfântul Nectarie, Episcopul Pentapolei, făcătorul de minuni în tot pământul, şi multi altii, care au avut ca rezultantă comună, desăvârşita unire şi comuniune cu Biserica, pe care cu impietate o hulesc zelotiştii fără cunoştinţă, dovedindu-se, din nefericire, şi luptători împotriva lui Dumnezeu, cu smerenie incerc să repet cu nevrednicie doar fericitele cuvinte ale acestor oameni îndumnezeiţi şi de Dumnezeu purtători.Vai, dacă Biserica – atotneprihănitul Trup al lui Hristos – s-ar întina de orice murdarie, pata sau zbârcitură a unor membri de-ai ei nestatornici sau secularizaţi.

Erezia şi kakodoxia revendica comuniunea sacramentală cu ele şi nu doar anumite declaraţii stranii şi oscilante, deoarece lipsa inter-comuniunii cu orice erezie demonstrează neacceptarea ei până la capat, de aceea şi repet continuu că declaraţiile din timp în timp ale membrilor întâistătători ai Bisericii, care atribuie titluri bisericeşti para-sinagogilor recunoscute ca eretice şi kakodoxe, precum romano-catolicismul, protestantismul şi anti-calcedonienii sunt niste enormitati imposibil de demonstrat, deoarece aceia care proliferează respectivele aprecieri nu cutează să le pună în aplicare prin inter-comuniunea în spaţiu şi timp, deoarece cunosc faptul că din acea secundă si-ar pierde iremediabil identitatea lor eclezială.

Prin urmare, împărăteasa virtuţilor, care este discernământul şi măreaţa smerenie ne impun să ne încredem în Dumnezeu, în Biserica Lui şi în sfinţii Lui şi să nu cutezăm să ne autodefinim ca, chipurile, autentici şi puri şi ca, chipurile, mântuitori – departe de mine aceasta blasfemie! – ai Bisericii lui Hristos.

Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: imp.gr