Aparent o porunca usoara. Usoara, pentru ca daca o examinam cu atentie, vom vedea ca este usor sa evitam judecata, sa ne protejam sufletul si gura de aceasta. Pe langa aceasta, judecata nu este ceva ce avem din nastere sau ceva framantat in sufletul nostru. Este ceva extern, in special atunci cand aceasta nu provine din animozitate sau ura ci din superficialitate si neglijenta si din tendinta obisnuita de a-i vorbi pe altii.
De fapt, judecata nu este un pacat usor ci unul greu, din pacate larg raspandit. Il intalnim peste tot. El este ca un aer poluat pe care il respiram tot timpul. Este un fenomen comun despre care se poate spune ca a devenit normal pentru om. « Nimic nu este mai placut omului decat sa judece actiunile altora », spune Grigorie Teologul. Tocmai aceasta raspandire a judecatii, face ca acest pacat sa fie mai greu de invins si face porunca divina ,“nu judeca”, mai grea.
Nimeni nu poate contesta aceasta trista conditie, dar de asemenea nici o persoana cu dreapta judecata poate pretinde serios ca este justificat sa judece, din moment ce altii judeca. Vai de noi daca folosim ca si criteriu si regula a eticii vietii noastre dezordinea din viata altora ! Constiinta noastra insasi, nu conteaza cat de mult a fost umbrita de starea de confuzie si de dezordine a societatii noastre, va mustra si condamna judecata. Ea va striga ca regula vietii noastre nu trebuie sa fie vocea si obiceiurile lumii, ci vocea lui Dumnezeu. De aceea, orice persoana gaseste porunca Domnului, « nu judeca »,, corecta si dreapta, chiar daca a cazut in pacatul judecatii.
“Nu judeca!” Intr-adevar, de ce ar trebui sa judecam pe altii? De ce trebuie sa ne implicam in ceea ce fac sau zic ceilalti ? Cine ne-a facut examinatori, supervizori sau judecatori ai comportamentului altora ? Nimeni! Pe langa asta, mai si pacatuim? Dimpotriva, cuvantul Domnului de multe ori interzice categoric judecata, aceasta cenzura a altora. « Nu judeca » spune Domnul. Doar El are dreptul sa judece. El este facatorul de lege si judecatorul. In prezenta Lui suntem cu totii responsabili, toti oamenii fie judecatori fie judecati. De aceea tendinta si obiceiul de a judeca si condamna pe altii este uzurparea si eliminarea autoritatii Domnului. Este impietate impotriva Judecatorului Insusi.
Acesta este motivul pentru care, Iacov, fratele Domnului, scrie pentru cei care judeca: “Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?”(Iacov 4:11-12). Si pentru tine insuti, Dumnezeu a zis sa iti iubesti aproapele. Cu toate acestea, cand iti judeci fratele, tu calci in picioare si ignori legea Domnului. Nu mai esti aparatorul ci calcatorul legii si te preziti ca un pacatos cu pretentia rusinoasa de a-i judeca pe altii si a uzurpa drepturile acestora. In acest fel cu judecata ta comiti un pacat poate mai mare decat a comis fratele tau.
Iar Apostolul Pavel adauga: “Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.”(Rom 2:1). Suntem cu totii vinovati in fata Domnului. Trebuie sa dam seama de faptele noastre. De fiecare data cand judeci si condamni pe altii, ce argument vei aduce in fata Domnului si cum vei indrazni sa ceri mila? Si doar pentru ca stii cum Dumnezeu isi varsa mania asupra pacatosilor si judecata este pacat, pentru aceasta vei fi gasit de neiertat in ziua celei de-a Doua Veniri. De asemenea considera ca persoana pe care o judeci, se poate pocai, sau s-a pocait si poate afla mila in fata lui Dumnezeu, ar putea fi salvata, in timp ce tu poti ramane cu vina condamnari. Deci, in timp ce condamni pe altii, tu te condamni pe tine.
Grele par aceste predici din Sfanta Scriptura. Grave sunt condamnarile impotriva judecatii. Si gandeste-te ca nu sunt putine. In multe alte cazuri Sfanta Scriptura condamna cu strictete judecata pentru ca o considera o impietate impotriva lui Dumnezeu si lipsa de iubire fata de aproapele. Aste este ceea ce Sfantul Ioan Gura de Aur a vrut sa spuna prin : « Fratilor sa nu judecam si sa acuzam pe altii care nu pot fi gasiti vinovati in fata lui Dumnezeu. Sa nu uitam ca si noi am facut pacate grave care au nevoie de o mai mare iertare. Prin urmare sa fim indulgenti fata de ceilalti nu conteaza cat de rau au pacatuit, ca sa putem fi siguri de mila si indurarea lui Dumnezeu.
Predicatorul Dimitrie Panagopulos
ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ ΦΙΛΟΘΕΟΣ ΜΑΡΤΥΡΙΑ»
Περιοδική έκδοσις πνευματικής οικοδομής
Νοέμβριος 1993
Sursa (elina): http://www.impantokratoros.gr/1174E718.el.aspx
Traducere: Sfanta Manastire Pantocrator.
Va recomandam si:
Login