
Sfântul Luca,
Arhiepiscopul Crimeei:
Cuvânt la „Schimbarea
la Faţă a Mântuitorului"
Marea sărbătoare a Schimbării la
Faţă a Domnului nostru ne dă prilejul de a ne aminti de cuvintele Domnului
nostru Iisus Hristos:
„Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în
Mine? Cuvintele pe care le grăiesc vouă nu le vorbesc de la Mine Însumi, ci Tatăl
- Care este în Mine - Acesta face lucrările. Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi
Tatăl în Mine, iar de nu, pentru faptele acestea credeţi Mie (Ioan 14:10-11).
Mari şi nemăsurate au fost
minunile Domnului nostru Iisus Hristos. Cu un singur cuvânt al Său a înviat pe
fiica lui Iair, mai marele sinagogii, pe fiul văduvei din Nain, încă şi pe
Lazăr, care era în mormânt de patru zile întregi. Cu un singur cuvânt al Său a
certat vânturile şi valurile lacului Ghenizaret şi s-a făcut linişte
desăvârşită, cu cinci pâini şi doi peşti a săturat cinci mii de oameni fără
femei şi copii, iar cu patru pâini, patru mii.
Să
ne amintim cum în fiecare zi îi vindeca pe cei bolnavi, tămăduind orice fel de
boală, izgonea duhurile cele viclene din demonizaţi, cum a redat vederea celor
orbi şi auzul celor surzi printr-o singură atingere... Nu ajung acestea?
Toate
acestea, însă, nu au fost suficiente pentru oamenii care Îl invidiau, pentru
oamenii despre care marele prooroc Isaia a spus:
„Cu auzul veţi auzi şi nu veţi
înţelege şi privind veţi privi şi nu veţi vedea. Că s-a îngroşat inima norodului
acestuia şi cu urechile greu au auzit, şi ochii lor şi-au închis, ca nu cumva să
vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă, şi să se
întoarcă şi să-i vindec pe ei"( Matei 13:14-15).
La
toate acestea, care însă nu au fost suficiente pentru oamenii greoi la auz şi
cu ochii întunecaţi, Domnul nostru Iisus Hristos a adăugat marea minune a Schimbării
Sale la Faţă pe Muntele Tabor. Lui, Care a strălucit cu lumină dumnezeiască, I
s-au arătat profeţii din Vechiul Testament, Moise şi Ilie, şi I s-au închinat
ca Dătătorului de Lege. Cu frică şi cu spaimă priveau această privelişte
minunată cei mai aleşi dintre apostoli, Petru, Iacob şi Ioan, iar după norul
care i-a acoperit, s-a auzit glasul lui Dumnezeu:
„Acesta este Fiul Meu Cel iubit,
întru Care am binevoit; pe Acesta să-L ascultaţi" Matei 17:5).
Sfinţii Apostoli au propovăduit în întreaga
lume că Domnul nostru Iisus Hristos este „cu
adevărat raza Tatălui".
Lumea întreagă, auzind aceasta,
ar fi trebuit să îngenuncheze înaintea Domnul Iisus Hristos şi să se închine
adevăratului Fiu al lui Dumnezeu.
Ar
fi trebuit ca arătarea pe Tabor a celor doi dintre cei mai mari profeţi ai
Vechiului Testament şi închinarea lor în faţa Domnului Iisus Hristos în timpul
Schimbării Sale la Faţă să închidă pentru totdeauna buzele dezgustătoare ale cărturarilor şi fariseilor, care Îl urau
pe Domnul Iisus şi Îl considerau călcător al Legii lui Moise. Dar şi până
astăzi, evreii nu cred că El este Mesia.
Nu
doar evreii nu cred în El, dar şi pentru mulţi creştini, din ce în ce mai mult
lumina dumnezeiască a Domnul nostru Iisus Hristos este o piedică. Din ce în ce mai mică devine „turma cea mică"
a lui Hristos, (turmă) pentru care lumina dumnezeiască a lui Hristos
străluceşte cu aceeaşi putere cu care a strălucit apostolilor Petru, Iacob şi
Ioan atunci pe Muntele Tabor.
Însă
să nu deznădăjduim, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a spus:
„Nu te teme, turmă mică, pentru
că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia"(Luca 12: 32).
Necredinţa între popoare a luat
dimensiuni neliniştitoare şi lumina lui Hristos a fost umbrită de norul cel
întunecos al ateismului. Astăzi, mai des ca niciodată, ne amintim de înfricoşatul
cuvânt al lui Hristos:
„Dar când va veni Fiul Omului, va mai găsi
oare credinţă pe pământ?" (Luca18: 8).
Însă
să nu deznădăjduim, deoarece, vorbind El despre semnele celei de-a doua veniri
a Sa, a spus:
„Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi
curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie"
(Luca 21: 28).
Aşadar, viaţa voastră să fie în
aşa fel încât, în acea zi înfricoşătoare a Judecăţii, să putem să ridicăm capul
nostru şi nu să-l plecăm adânc, deznădăjduiţi. Amin.
1956
(sursa: http://www.impantokratoros.gr/09A71713.el.aspx, traducere: Lmh)













Login
Forgotten password