(10 Octombrie si 25 Mai)
Cuviosul Iov a fost fiul unei familii evlavioase din Pocuţia Galiţiei. De mic copil a arătat o mare râvnă pentru faptele bunei-cinstiri. La vârsta de 9 ani şi-a părăsit vatra părintească şi a intrat în Mânăstirea Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Ugornişka, în Carpaţi.
În această mânăstire, copilaşul a arătat o deosebită smerită cugetare şi o desăvârşită tăiere a propriei voi. Tot timpul liber pe care-l avea îl închina rugăciunii şi citirii scrierilor folositoare de suflet. Faima despre asprimea luptei lui ascetice şi despre râvna cu care se ruga, s-a întins în toată Rusia Apuseană. În acea epocă, apărătorul Ortodoxiei Constantin Constantinovici, Principe de Ostrog, a întemeiat o mânăstire la Duben, închinată Înălţării Cinstitei Cruci, ca să apere poporul de încercările prozelitiste desfăşurate de polonii şi iezuiţii de confesiune romano-catolică. L-a chemat pe Iov să ia egumenia mânăstirii, în care monahii respectau predania ascetică ortodoxă cu toată stricteţea. Iov a rămas 22 de ani în fruntea obştii. Ardea însă de dorul de a-şi petrece viaţa de simplu monah şi, într-o zi, a plecat pe ascuns şi a intrat în Lavra Poceaev din Volânia. Însă şi acolo virtuţile lui n-au putut rămâne ascunse şi împreună-nevoitorii săi i-au cerut să preia egumenia. Spre sfârşitul vieţii, Iov a luat marea schimă îngerească şi a rămas zăvorât, păzind un canon foarte aspru. A adormit în Domnul în anul 1651, la vârsta de 100 de ani. Opt ani mai târziu, în 1659, moaştele lui s-au aflat nestricate şi au fost aşezate în Lavra Poceaev.
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa:
Cartea Noi pagini de sinaxar - vol. II)
Login