Predică a Mitropolitului
Augustin de Florina
la Botezul Domnului
- 6 ianuarie -
DE
CE S-A BOTEZAT HRISTOS?
(şi
alte întrebări în jurul botezului)
Astăzi,
evlavioasa Biserică încheie Dodekaimeron-ul. Dodekaimeron-ul este ciclul
sărbătorilor de bucurie, care încep cu Naşterea lui Hristos şi se încheie cu
Botezul Lui. Zilele sunt douăsprezece, dacă se lasă la o parte Ajunul Bobotezei
care este zi de post.
În
ziua Naşterii Domnului l-am văzut pe Hristos prunc în peşteră. Pe 1 ianuarie
l-am văzut prunc de opt zile tăindu-se împrejur şi primind numele de Iisus. Şi
astăzi îl vedem „bărbat desăvârşit" (Efeseni 4, 13), la vârsta de 30 de ani, venind
la repejunile Iordanului să fie botezat.
În jurul botezului se nasc anumite întrebări, care cer
explicaţii.
***
- O
nedumerire este următoarea: Din Evanghelii cunoaştem viaţa lui Hristos.
Informaţiile însă ajung până acolo când Hristos de doisprezece ani a mers la Ierusalim, s-a închinat
în Templul lui Solomon, a rămas acolo trei zile şi i-a uimit pe înţelepţii lui
Israel cu întrebările şi cu răspunsurile Lui. Apoi, Evangheliile tac. Există un
gol. Unde a fost şi ce a făcut Hristos de la 12 până la 30 de ani? Duşmanii
credinţei exploatează acest gol. Şi ce zic?! Că în această perioadă (de 18 ani)
a călătorit şi s-a dus departe, în ţări diferite, şi în special în spaţiul
misticismului empatic, în Indii, şi acolo a învăţat înţelepciunea pe care apoi
a propovăduit-o.
Minciună!
Hristos nu s-a dus nicăieri. Cum se demonstrează asta? O spune Evanghelia. Vă
explic lucrul acesta şi printr-un exemplu. Eu, prin harul lui Dumnezeu, provin
dintr-un mic sat din Ciclade. Dacă mergeţi acolo, în satul meu, vă vor spune
lucruri despre viaţa mea: că eram mic, că am mers la şcoala primară, că am mers
la gimnaziu, că am mers la universitate, şi că..., şi că... Toate le ştiu. Pentru
că lucrurile acestea se discută. Cunosc detaliile vieţii fiecărui consătean. Într-un
sat mic a locuit şi Hristos, în Nazaret; de aceea s-a numit Nazarinean. Aşadar
când s-a făcut mare, de 30 de ani, şi a propovăduit în Nazaret, ce spuneau?
-
Curios lucru! Ăsta la şcoală nu s-a dus: „Cum de ştie acesta carte fără să fi
învăţat?" (Ioan 7, 15), că ştie atâtea lucruri?!... Compatrioţii lui, adică,
mărturisesc că nu a plecat din cercul Nazaretului, ci - ce a făcut? - în
această perioadă de 18 ani era acolo primul muncitor.
Să
audă aceasta toţi acei părinţi ai muncii şi falşi ocrotitori care profită de
muncitori. Domnul nostru Iisus Hristos a fost muncitor, cu bătături în mâini. Sărac,
slujea în atelierul Sfântului Iosif ca să se întreţină pe El şi pe Sfânta Lui
Maică. Există şi o icoană, care-L prezintă în atelierul tâmplăresc al părutului
Său tată, ţinând în mâini un ferăstrău şi o teslă şi muncind.
Iată
aşadar unde a fost Hristos de la 12 până la 30 de ani. Dacă ar fi fost în alte
ţări, ar fi cunoscut-o compatrioţii Săi, dar ei mărturisesc, că nu S-a dus. De
aceea sunt uimiţi, nu se pricep cum cunoaşte „carte, fără să fi învăţat".
- O
altă nedumerire este următoarea: Cunoaştem că fiecare om este păcătos. Unul
singur a fost fără de păcat - Hristos. Însă atunci se naşte întrebarea: Dacă este fără de păcat, de ce s-a botezat?
Răspundem:
Iisus
s-a botezat pentru a Se face cunoscut oficial. Până în clipa aceea era un
anonim. Nu-L cunoştea nimeni. Cine ar fi presupus că sub acel muncitor cu
fierăstraie şi ciocane se ascundea Creatorul universului, Mesia cel aşteptat?
Şi chiar Înainte-Mergătorului era necunoscut. Acum devine cunoscut tuturor.
Iisus s-a
botezat şi pentru a se arăta Taina Sfintei Treimi. În clipa Botezului s-a
arătat adevăratul Dumnezeu, care era necunoscut în toată perioada antică. Strămoşii
noştri atenieni în „vestita cetate" ridicaseră un altar „Dumnezeului
necunoscut" (Fapte 17, 23). Aşadar, la repejunile Iordanului S-a arătat
adevăratul Dumnezeu. Cum s-a arătat? Drept Sfânta Treime. Un singur Dumnezeu -
Trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. O taină de necuprins! Ce exemplu să
aduc? Iată ceva ce n-am ştiut: când are loc diviziunea atomului, se spune că are
loc emiterea a trei particule; unul este atomul şi emite trei particule. Cele
trei devin nouă şi aşa mai departe; cresc potrivit progresului geometric. Este
şi aceasta o imagine asemănătoare, dar orice am spune nu putem să explicăm
taina cea mare. De altfel, putem oare să explicăm măcar tainele cele mai mici
ale naturii? Matematicianul Einstein zice: „Înotăm în oceanul tainei". De aceea,
aici, dincolo de logică şi de cele cinci simţuri, este nevoie de „al şaselea
simţ", adică de credinţă. Prin credinţă ne apropiem de marea taină, iar viermii
de noi, fiinţe mici şi lipsite de importanţă, ne plecăm grumazul şi zicem:
Sfântă Treime, Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, miluieşte lumea.
Arătarea
Sfintei Treimi astăzi - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. S-au deschis cerurile. S-au
tulburat apele. „Iordanul s-a întors înapoi" (Psalmul 113, 3). S-a arătat un porumbel, simbol al purităţii şi
al curăţiei. Şi s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care
am binevoit" (Matei 3, 17).
Hristos s-a botezat şi pentru a se face pildă creştinilor.
El însuşi nu avea nevoie de botez; noi avem nevoie de curăţia pe care o
dăruieşte taina. Apa cristelniţei nu este o apă comună - dacă crezi, desigur -
dacă nu crezi, e dreptul tău. Din clipa în care preotul îşi pune epitrahilul şi
binecuvintează, din ceasul acela apa primeşte deja o putere făcătoare de
minuni, văzută prin credinţă; în cristelniţă se îngroapă Adam cel vechi cu
toate păcatele lui, iar omul iese mai alb chiar decât zăpada. Aceasta este
credinţa noastră. Aşadar botezul lui Hristos s-a făcut pildă pentru noi.
-
În sfârşit, încă o întrebare. Se botează omul matur, pentru că este păcătos;
dar pruncii nevinovaţi de ce să se boteze? Răspuns:
-
Pentru că poartă păcatul strămoşesc. Unii vor râde, auzind acestea; dar azi vine
ştiinţa, psihologia, să confirme că acest lucru este adevărat. Doar că o spune
cu alte cuvinte. Nu am vreme să vă vorbesc despre păcatul strămoşesc. Pe scurt,
zic doar că omul, chiar născut, poartă în el sămânţa stricăciunii, sămânţa
păcatului. Lucrul acesta în limbaj ştiinţific se numeşte „ereditate", şi este
acceptat de toţi. Dacă însă îi zici „păcat strămoşesc" sunt deranjaţi. Aşadar,
copilul are şi el o oarecare vină; şi, de aceea, are loc Botezul, ca să se
şteargă vina, care provine din păcatul strămoşesc.
***
Iubiţii mei, am dezlegat
câteva nedumeriri. Ce a făcut Hristos de la 12 până la 30 de ani. De ce
Hristos, dacă este fără de păcat, s-a botezat la Iordan. De ce se botează şi
copiii mici. Acum îmi veţi spune:
-
Noi ne-am botezat, şi trebuia ca în continuare să păstrăm neîntinată haina, să
nu săvârşim vreun păcat după Botez. Dar, din nefericire, şi după Sfânta Taină
am căzut iarăşi şi suntem cufundaţi în păcate. Trebuie deci să deznădăjduim?
Nu, nu! De mii
de ori să păcătuieşti şi să cazi, să nu deznădăjduieşti. Ridică-te din nou,
deoarece există şi un alt botez, cum spun Părinţii Bisericii: este lacrima de
pocăinţă şi de mărturisire. Lacrimile lui Petru, ale femeii păcătoase,
lacrimile miilor care s-au pocăit.
Multe
sunt lacrimile în lume. Există vreun om care să nu fi plâns? „Valea plângerii"
se numeşte pământul (Psalmul 83, 6). Dar de obicei acestea sunt lacrimi deşarte,
nefolositoare. Pentru că oricât ai plânge, de pildă, pentru un mort, nu poţi să-l înviezi. Există însă şi
alte lacrimi preţioase, lacrimi rare. Sunt lacrimile de pocăinţă. Daţi-mi,
daţi-mi, păcătoşilor, o astfel de lacrimă! Această lacrimă, pe care o verşi
aici pentru păcatele tale, are aceeaşi putere ca Iordanul. Această lacrimă se
preface în râul Iordan, devine ocean, în care se spală păcatele lumii, ale
tuturor generaţiilor. Şi atunci Hristos este lăudat şi slăvit înru toţi vecii.
Amin.
+ Episcopul Augustin
(Omilia Mitropolitului de
Florina, părintele Augustin Kantiotis
în Sfânta Biserică a Sfântului
Pantelimon, Florina, 06.01.1985)
(traducere din elină: monahul
Leontie)
Login
Forgotten password