Despre pacea sufleteasca – Cuviosii Stareti de la Optina

­­­­Nimeni nu este desavarsit si toti ne aflam intru nevointa in lupta noastra duhovniceasca, iar cum sa biruim, ne invata Sfintii Parinti prin mustrare de sine si prin smerenie, pana cand vom ajunge la portile iubirii.

Noi cand gresim inaintea lui Dumnezeu, ne pierdem pacea, dar, daca facem pocainta, ea se intoarce la noi, prin mila lui Dumnezeu. De asemenea, ne pierdem pacea cand ne intristam si ii dusmanim pe oameni, dar, cand prin mustrarea de sine stingem aceasta flacarara, pacea se salasluieste iar in noi.
(Cuv. Macarie)

Intodeauna sa-L aveti pe Dumnezeu ca ajutator, sa nu nadajduiti in ratiunea si puterea voastra, sa va socotiti ultimii dintre toti si sa aveti intre voi dragoste intru Domnul si smerenie, si sa nu fie intre voi nici unul mai mare, ci fiecare sa se socoteasca cel din urma si pe toti fratii sa-i socoteasca mai buni decat el; nu va uitati la patimile nimanui si nu judecati, si atunci si pacea lui Dumnezeu va fi cu voi.
( Cuv. Macarie)

Iata cat de subreda este pacea ta: desi imi scri la sfarsitul scrisorii ca inima ti s-a linistit si s-a impacat cu desavarsire fata de sora ta, totusi, pana cand nu va fi nimicita de tot amintirea supararii ce a fost inainte intre voi si nu va fi omorata iubire de sine prin smerenie, este cu neputinta sa nadajduiesti ca vei avea pace.
(Cuv. Macarie)

,,Batiusca – au intrebat unii -, dece nu avem pace in suflet?"
Staretul a raspuns prin cuvintele: Pace multa au cei ce iubesc legea Ta(Psalm 118: 165).
(Cuv. Ambrozie)

In diferite situatii neizbutite, staretul ne sfatuia sa spunem: Doamne, cred ca rabd ceea ce mi se cuvine si primesc ceea ce merit. Insa Tu, Doamne, in milostivirea Ta, iarta-ma si ma miluieste – si asa repeta pana cand simti pace in suflet.
( Cuv. Nectarie)

Ιn aceasta zi S-a nascut Iisus Hristos pentru a instaura pe pamant pacea. De aceea, daca doresti sa ai pace, sa-L ai pe Iisus, daca nu in inima, macar in gura, asa cum ti-am poruncit eu.
(Cuv. Anatolie)

Nimeni nu este desavarsit si toti ne aflam intru nevointa in lupta noastra duhovniceasca, iar cum sa biruim, ne invata Sfintii Parinti prin mustrare de sine si prin smerenie, pana cand vom ajunge la portile iubirii.
( Cuv. Macarie)

Extras din cartea Filocalia de la Optina, pag. 299