(5 Decembrie)

Acatistul Sfantului Sava cel Sfintit – aici

Slujba Sfântului Sava cel Sfințit (mp3)

Manastirea ortodoxa a Sf. Sava se afla la aproximativ 14,5 km est de Betleem si 25 km sud-est de Ierusalim, la nord de marea Moarta, in regiunea numita West Bank. La doar 6 km departare se afla Manastirea Sf. Teodosie. Manastirea Sf. Sava este considerata cea mai veche manastire inca locuita din Tara Sfanta si una dintre cele mai vechi manastiri locuite din lume. Ea a fost intemeiata de Sf. Sava in 483.

Sf. Sava s-a nascut la Mutalaska, langa Cezareea Capadociei, in anul 439. Parintii sai se numeau Ioan si Sofia, fiind foarte credinciosi. Fiind ofiter, tatal sau a fost trimis in Alexandria, luand-o cu sine si pe sotia sa. Intrucat copilul era mic, a fost lasat in grija unui unchi, dar acesta era preocupat mai mult de administrarea mostenirii sale decat de educatia lui Sava. Dupa numai trei ani, Sava a mers la un alt unchi, care l-a crescut ca pe copilul sau. Insa cum mostenirea sa a devenit motiv de disputa intre cei doi unchi, Sava, dorind liniste, a intrat la varsta de 8 ani intr-o manastire vasiliana din apropiere, numita Flavinia. A stat aici pana la varsta de 18 ani, cand a hotarat sa renunte la toate averile sale si sa plece la Ierusalim. Vizitand manastirile din deserturile Palestinei, a fost atras de viata aspra si solitara din manastirea Sf. Eftimie, dorind sa ramana langa renumitul staret.

Atras de viata pustniceasca

Intrucat era prea tanar pentru a trai in pustie, Sf. Eftimie i-a recomandat sa intre mai intai in manastirea din apropiere, condusa de staretul Teoctist. Aici, Sava s-a dedicat intru totul vietii intru Hristos, munca si rugaciunea. La varsta de 30 de ani, Sf. Eftimie i-a permis sa locuiasca intr-o chilie, 5 zile pe saptamana, in cel mai aspru post, urmand ca sambata si duminica sa vina in manastire, pentru a participa la slujbe si a se impartasi. In aceasta chilie, Sava si-a fixat ca ascultare sa impleteasca 50 de cosuri, cate 10 pe zi. Aceasta chilie i-a fost locuinta timp de 5 ani. Dupa moartea Sf. Eftimie, Sava s-a retras in desertul Iordanului, pentru a calca pe urmele Sf. Gherasim. Si-a gasit o pestera in varful unui munte si s-a instalat acolo, hranindu-se timp de alti 5 ani cu ierburi. A inceput sa fie cunoscut de oameni, care veneau nu doar pentru a-i aduce putina paine si alimente, ci si pentru a-i cere un sfat sau o rugaciune.

Ctitor de manastiri

In curand, in jurul sau s-au adunat 70 de calugari, care l-au rugat sa intemeieze o manastire si sa le fie staret. Desi initial a refuzat, induplecat de rugaciunile lor a ridicat o manastire in apropierea albiei raului Cedron. Curand, numarul calugarilor a crescut la 150, iar vestea despre manastirea Sf. Sava s-a raspandit. El a obtinut ajutorul unor persoane bogate, care aduceau periodic cele necesare traiului, astfel incat singura indeletnicire trebuia sa fie rugaciunea. La scurt timp insa, cativa calugari s-au revoltat impotriva lui Sava, pretextand ca nu era hirotonit si ca aveau nevoie de un preot. Patriarhul Salust al Ierusalimului a incercat sa remedieze situatia, hirotonindu-l pe Sava in anul 491. Tot el l-a numit exarh asupra tuturor manastirilor cu viata de sine din Palestina. Cum cei nemultumiti au continuat sa murmure impotriva lui, Sava s-a retras din nou in desert. In sinaxarul sau se spune cum, peregrinand prin desert, a gasit o pestera in care a cautat sa se adaposteasca. Peste noapte a venit stapanul pesterii, un leu, care si-a cerut drepturile. Sava l-a imblanzit insa cu rugaciunile sale, spunandu-i ca pestera este destul de mare pentru a locui impreuna.

Iubitor de pace

Despre Sava se mai spune ca a fost descoperit de niste hoti in aceasta pestera. Desi au vrut initial sa il omoare, au fost miscati de viata lui ascetica si s-au convertit, astfel ca Sava a intemeiat si aici o mica manastire. Intorcandu-se in prima manastire intemeiata de el, a constat cu amaraciune dezbinarea produsa de calugarii opozanti lui. De dragul linistii, s-a retras a doua oara, spre Nicopolis, unde a intemeiat o noua manastire. Noul patriarh al Ierusalimului, Ilie, i-a cerut sa se intoarca in manastirea de langa Cedron, pentru a o pune in randuiala. In cele din urma, calugarii razvratiti au plecat, astfel incat viata obstii a revenit la normal. Se spune ca dupa moartea tatalui sau, mama sa a venit la Sava, care i-a ingaduit sa locuiasca intr-o chilie la poarta manastirii. De altfel, el interzisese accesul femeilor intre zidurile manastirii. Cu banii pe care i-a adus mama sa, Sava a construit doua case de oaspeti langa manastire (una pentru straini, una pentru cei bolnavi), un spital la Ierihon, o alta manastire in apropiere, pentru novici, si o alta manastire, numita Castel. Cum in acea perioada se intensificase erezia monofizita, Sava a mers personal la Constantinopol, in 511, respectiv 531, pentru a-i convinge pe imparatii Anastasius si Iustinian sa apere adevarata credinta. In drumul sau s-a oprit in mai multe orase si manastiri, pentru a-i avertiza asupra ereziei. Intorcandu-se in manastirea sa, Sava s-a imbolnavit, iar la 5 decembrie 532 a trecut la cele vesnice. Moastele sale intregi se afla astazi intr-o racla de sticla in biserica mare a Manastirii Sf. Sava, care a luat numele ctitorului dupa moartea lui

Sursa: Revista Flacara Iasului/

http://cuvioasacasiana.wordpress.com