Sfantul Damaschin Studitul, Episcop de Liti si Rendinis (1558-1574)

(27 Noiembrie)

Troparul Sfântului Damaschin, glas I, ,,Locuitor pustiului”:

Pe episcopul de Litís și Rentínis, cel cu cuvinte de aur, pe purtătorul de Dumnezeu, păstorul Artei și al Nafpáktosului, pe dumnezeiescul și înțeleptul Damaschin, cu cântări sfinte să îl cinstim, pe învățătorul poporului său, către care strigăm: Slavă ție, celui pe care Hristos l-a înțelepțit, slavă ție, cel ce te-ai sfințit, slavă Celui ce te-a dăruit cu facerea de minuni.

Sfantul Damaschin, episcop de Litís și Rentínis, este o personalitate aparte nu doar pentru secolul al XVI-lea, ci pentru toata perioada in care Grecia s-a aflat sub robia turceasca, fiind un adevarat far duhovnicesc care a luminat, în acele vremuri tulburi, întunericul în care traia poporul grec și a facut ca, datorita lui, Mitropolia de Litís și Rentínis sa fie cunoscută în toata lumea.

Nascut in jurul anului 1520 in Tesalonic, unde a primit o educatie exemplara, sfantul nostru - in lume  probabil Dimitrios – a mers de tanar la Constantinopol, unde inainte de 1546 a devenit monah in obstea numita a <<Studitilor>> primind numele de Damaschin si cognomenul de Studitul. Pe cand era inca ipodiacon, si studia in celebra Academia Teologica Patriarhala, a fost ales ales predicator al Patriarhiei Ecumenice semanand cuvinte pline de folos, care mai tarziu au constituit materialul pentru cartea << Tezaurul>>.

Intre anii 1550 si 1558 Sfantul Damaschin a activat in regiunea Trikala (Grecia), probabil ca  invatator la scoala care functiona  in acea regiune. Inainte de  1558 a fost hirotonit preot. In aceeasi perioada calatoreste la Venetia pentru a tipari cunoscuta carte << Tezaurul>>.

In anul 1560 in Biserica Sfintilor Arhnagheli (<<Rotonda din Tesalonic>>)  Ieromonahul Damaschin fu hirotonit Episcop de Liti si Rendini de catre Arhepiscopul Tesalonicului, Teonas.

Sfantul nu inceta sa straluceasca cu imbinarea dintre deosebita educatie, vaste cunostinte si desavarsita sa smerenie. Teologul german Stefan Gherlach (1546-1612) desi adversar al Ortodoxiei provenind dintr-un mediu protestant, considera ca episcopul Damaschin de Liti si Rentinis era dintre cei  trei mai de seama clerici Ortodocsi din acele timpuri, el distingându-se de ceilalți doi prin ,,smerenia și modestia sa, și prin multe alte virtuți”.

Datorita harismelor sale, acest sfant a castigat increderea patriarhilor, fiind trimis in numeroase misiuni ca Exarh in Sfantul Munte (1567) dar si in Rusia Mica (Ucraina), acolo unde intre anii 1565 -1572 a contribuit decisiv la infrangerea propagandei ereziei romano-catolice. Mai tarziu, pe cand patriarh era Ieremia al 2-lea (†1595), caruia Sfantul ii fusese profesor, Sfantul Damaschin a luat parte la sinodul ce a avut loc la Constantinopol 1572-1573 pentru a prezenta credința ortodoxa scolii Luterane de Teologie din Tűbingen, fiind, pentru o perioadă de mai multe luni și locțiitor patriarhal, atunci când patriarhul a lipsit din capitală.  

In anul 1574, Sfantul nostru a fost rânduit Mitropolit de Náfpaktos și Arta, și Exarh a toată Etolia, rămânând la Nafpaktos vreme de doi ani, iar în 1576 era amintit ca fiind unul dintre cei mai de seamă oameni de cultură din cadrul Patriarhiei Ecumenice.

Putin mai tarziu, in anul mantuirii 1577, a adormit in Domnul si a fost inmormantat in Mitropolia de Nafpact sau in Arta. O inscriptie referitoare la Sfant, il descrie ca fiind << intelepciunea elinilor>> si moartea sa, un moment dificil, care lasase pe greci orfani.

In epoca sa, in afara de cartea << Tezaurul>>, care s-a publictat de foarte multe ori  (aproximativ 50 de ori până în anul 1926) descriind experientele sale duhovnicești din monahism și iubirea pentru Ortodoxie si pentru Sfinții Parinți. Sfantul Damaschin a mai scris canoane în cinstea Noului Mucenic Nicolae (†1554), poeme scrise în cinstea Maicii Domnului în dialectul homeric și un volum de Sfaturi către monahi.

 Mai are și alte scrieri, despre zoologie și meteorologie, lucrări care atestă educația sa.
Sfantul Damaschin a fost, se pare, dascălul unuia dintre ultimii studiți, Sfantul Dionisie Ritorul (†1606), cel care, mai târziu avea să se liniștească la schitul Sfânta Ana Mică din Sfântul Munte.

Educatia sa stralucita si vastele sale cunoștințe i-au permis să scrie atât în dialectul homeric, cât și în cel atic, însă, Sfântul Damaschin Studitul a scris și în limba greacă populară, pentru oamenii simpli care aveau nevoie de ,,hrana tare” a cuvântului Lui Dumnezeu. Tezaurul Sfântului Damaschin a fost una dintre cele mai răspândite cărți din perioada postbizantină, una dintre cele mai populare cărți grecești din vremea robiei otomane. A fost tradusă până și în limba turcă (1731), dar și în sârbă (1580) și limba rusă (1656, 1715). În Bulgaria, circulația largă a acestei cărți a avut un rol foarte important în contracararea tentativelor de islamizare a populației bulgare.

( Sfanta Manastire Pantocrator)