Părinţii savaiţi pentru Episcopul Artemie


Declaraţia unui monah al Frăţiei Sfântului Mormânt în favoarea prigonitului Mitropolit al Raskăi, Artemie

Părintele Serafim, monah al Frăţiei Sfântului Mormânt din Lavra Sfântului Savva a Ierusalimului, îl dezminte pe epitropul din Qatar al Patriarhiei Ierusalimului, pe preacuviosul părinte Arhimandrit Macarie

                                                  Lavra Sfântului Savva

„Ieri seară a ajuns la noi vestea despre următoarele fapte: a) că s-a răspândit în mass-media din Serbia informaţia că monahii Lavrei Sfântului Savva îl susţin pe Mitropolitul Raskăi şi Prizreniei, prigonit pe nedrept, şi că intenţionează să refuze primirea în Lavră a oricărui episcop al Serbiei care a fost complice la înlăturarea ilegală şi la caterisirea Înalt Prea Sfinţitului Artemie şi că b) prea cuviosul părinte Arhimandrit Macarie, epitrop al Patriarhiei noastre la Qatar, cunoscător al limbii sârbe şi care a studiat în Serbia, a declarat ulterior presei sârbe că afirmaţia de mai sus este falsă şi că Arhimandritul Eudokimos, duhovnicul Lavrei Sfântului Savva, şi părinţii acesteia se alătură Sfântului Sinod al Bisericii Sârbe şi nu Mitropolitului Artemie.

            Întrucât chestiunea în discuţie ţine de conştiinţa personală a fiecăruia şi prin excelenţă ţine de credinţa ortodoxă şi de respectul faţă de sfintele canoane şi întrucât nimeni din Lavră nu l-a împuternicit pe, dealtfel iubit de noi, părintele Arhimandrit Macarie, să pună în gura noastră asemenea cuvinte neîntemeiate, sunt nevoit să procedez la următoarea declaraţie, exprimând în mod formal doar poziţia mea personală, în fapt însă [exprimând] pe aproape toţi fraţii Lavrei Sfântului Savva, care Lavră, din „motive binecuvântate”, e posibil să tacă. Cunosc bine din discuţiile asupra acestui subiect care este poziţia părinţilor şi a fraţilor, aşa cum a fost exprimată uneori şi faţă de pelerini.

Ar fi fost de preferat ca părintele Macarie, prieten apropiat şi discipol al Episcopului Athanasie Ieftici, unul dintre prigonitorii Episcopului Artemie, să dezmintă doar faptul că Sfânta Lavră ar fi procedat la declaraţie oficială asupra acestei teme. Însă, mergând mai departe, a exploatat (?) tăcerea noastră – aşa cum aştepta [să o facă] – şi a încercat să schimbe opinia publică şi primele impresii, înfăţişând această tăcere ca încuviinţare a încălcării sfintelor canoane de către Ierarhia Sârbă şi a capcanei politice care se află în spatele prigoanei împotriva Mitropolitului Mărturisitor Artemie, prigoană care are ca scop ulterior atât încălcarea drepturilor naţionale ale sârbilor din leagănul sfintei lor patrii, Kossovo şi Metohia, cât şi o unire interzisă, ilicită cu papa.

Părintele Macarie, din discuţiile pe care le-a avut cu monahii Lavrei noastre în ultimele zile, cunoştea bine adevărul în ce priveşte această temă. Prin urmare, corectându-l pe părintele Macarie, declar în adevăr următoarele: a) că vor fi primiţi episcopi sârbi în Lavră, este un fapt indiscutabil, de vreme ce toţi vizitatorii sunt primiţi. De aici şi până la cât de călduros vor fi primiţi, este o temă care ţine de conştiinţa personală a fiecăruia dintre părinţii Lavrei Sfântului Savva faţă de nişte episcopi care, uitând jurămintele hirotoniei lor, au încălcat sfintele canoane, surghiunind, înlocuind şi caterisind fără nici un temei canonic şi pe nedrept pe mărturisitorul credinţei şi patriotul Episcop Artemie. b) Este de neconceput, oricât am respecta şi persoanele, şi instituţia Sfântului Sinod al Bisericii Serbiei, să ne identificăm cu hotărârile nedrepte ale acesteia. Cel care nu ar dori să fi participat de partea [acuzatorilor] la Sinodul „de la Stejar” (403), care din motive politice l-a condamnat, l-a exilat şi l-a ucis pe Sfântul Ioan Hrisostom, nici cu prezentul sinod nu poate să se identifice. c) Declaraţiile de ieri ale jurnalistului filo-papist din Serbia şi puternica acţiune de mulţi ani a Episcopului Artemie şi a protosinghelului său Simeon împotriva ereziei ecumenismului şi a ecleziologiei catolicizante a Mitropolitului Pergamului Ioan, strigă cu putere că înlăturarea Mitropolitului Artemie se face din motivele credinţei ortodoxe. d) Tăcerea desăvârşită a Episcopilor Sinodali Sârbi faţă de declaraţiile neortodoxe ale Patriarhului lor în urmă cu două luni în Austria, îi face răspunzători pentru practicarea „a două măsuri şi a două cântare” din sensibilitatea lor în favoarea „castei”. Potrivit acestor declaraţii inadmisibile ale Patriarhului Serbiei: (1) unitatea Bisericii nu există, ci este un imperativ pentru fiecare comunitate creştină în parte, deci după Irineu, când spunem că credem „într-Una, Sfântă etc. Biserică”, acest lucru nu există, deci „deşartă este credinţa noastră” (I Cor. 15, 17), (2) consideră că ortodoxia care se retrage din evenimentele ecumeniste este „sectară”, (3) diferenţa dogmatică a catolicismului faţă de ortodoxie se limitează la infailibilitatea papală şi (4) este acceptată „unitatea în diversitate (dogmatică)” („unity in [dogmatic] diversity”). Din păcate ignoră Prea Fericitul Patriarh Irineu că întreaga conştiinţă ecclezială ortodoxă şi însuşi Sfântul Irineu al Lyonului declară în mod limpede că „această propovăduire şi această credinţă primind Biserica, aşa cum am spus mai înainte, deşi [Biserica] este răspândită în toată lumea, le păstrează cu sârguinţă, ca şi cum ar locui într-o singură casă, şi crede la fel, ca şi cum ar avea un singur suflet şi aceeaşi inimă, şi le propovăduieşte unanim şi le învaţă şi le predă, ca şi cum ar avea o singură gură” (PG 7, 552A).

Deci, nu există această fantezistă „diferenţiere dogmatică în unitate” între biserici. În sfârşit, (5) declaraţiile demnitarului occidental în Kossovo din ianuarie anul trecut asupra iminentei înlocuiri a Mitropolitului Raskăi şi Prizreniei, încă înainte de algerea Prea Fericitului Irineu, arată că înlăturarea Înalt Prea Sfinţitului Artemie era deja convenită şi proiectată (Julia Gorin, Totalitarianism in service to the West, http://julia-gorin.com/wordpress/?p=2324).

După toate acestea este evidentă abaterea prezentei conduceri a Bisericii Serbiei de la linia dreaptă a credinţei, de vreme ce chiar şi simpla dispreţuire a sfintelor canoane îl fac pe om „pe jumătate” ortodox şi nu în întregime. Sfântul Theodor Studitul, sărbătorit astăzi, exprimă clar acest lucru spunând: „nu este ortodox desăvărşit, ci pe jumătate, cel care crede dreapta credinţă, dar se abate de la dumnezeieştile canoane” (PG 99, 989). Mă adresez cu smerenie fraţilor monahi din Kossovo, prigoniţi şi surghiuniţi pentru Ortodoxie, care s-au mâhnit trecător din pricina informaţiilor inexacte ale părintelui Macarie, îi asigur de cele ce le ştiau deja bine şi că mă aflu cu mintea (νοερῶς) alături de ei.

Inspirat din nou de Cuviosul Theodor (Studitul), îi laud, eu cel neînsemnat şi nefolositor, sau mai degrabă înseşi faptele îi laudă, spunându-le:

„Dacă Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Stăpânul tuturor S-a oferit ca jertfă lui Dumnezeu şi Tatăl de dragul tuturor, ce datorăm şi câte nu suntem datori să pătimim şi să îndurăm pentru El? Şi mai ales noi, monahii, care ne-am răstignit prin renunţarea la lume, dacă desigur n-am făcut renunţarea la lume nefolositoare, ci întru adevăr? Pentru că nu trebuie să judecăm lucrurile doar după înfăţişarea lor exterioară (de vreme ce mulţi sunt cei care interpretează roluri şi nu sunt ceea ce par), dar este clar că după fapte se judecă înfăţişările.

Dacă deci unii sunt monahi în timpul de faţă, să o arate prin fapte. Fapta monahului este deci să nu îngăduie nici în cele mai mici să se altereze Evanghelia – ca să nu dea laicilor pildă spre erezie şi comuniune eretică, dând astfel prilej pentru pierdere acelora” (PG 99, 1049CD).

Nu aş fi ajuns niciodată să mă exprim public, ca acum, cu aceeaşi iniţiativă şi răspundere, dacă tăcerea noastră nu ar fi devenit pradă a propagandei ecumeniste şi „argumentum ex silentio” în sprijinul atacului adulterin împotriva tronului Raskăi şi Prizreniei şi al prigonirii Ortodocşilor antiecumenişti din Serbia.

Din Betleem, 11/24 Noiembrie 2010
pomenirea Cuviosului Theodor Studitul
Ὀρθόδοξος Τύπος, 3.12.2010, nr. 1856, p. 7

Traducere Mihail Ilie          

http://graiulortodox.wordpress.com/2010/12/14/45-declaratia-unui-monah-al-fratiei-sfantului-mormant-in-favoarea-prigonitului-mitropolit-al-raskai-artemie/





Sfanta Manastire Pantocrator
Powered by active³ CMS - 28.03.2024 12:19:53