O căsuţă simplă într-un cartier din apropiere de bazar. Săracă, cu micul său birou şi cu balconaşul care dă spre străduţe înguste.
Este casa Sfântului Nectarie din Cairo, acolo unde a trăit un timp, având să înfrunte chiar şi calomniile celor care luptau împotriva lui.
Este o binecuvântare pentru orice vizitator ortodox la Cairo, Egipt, să urce în casa sfântului, care poate fi vizitată, şi să se închine în biserica în care a fost hirotonit episcop (imediat alături).
Acolo simte prezenţa sfântului, ca şi cum ar mai trăi încă în mijlocul nostru. Simte că se va ridica de la biroul la care studiază Sfânta Scriptură, ca să-l binecuvânteze.
Această căsuţă smerită mărturiseşte despre viaţa lui simplă şi modestă. Într-un cartier, care aminteşte de bazarul extern al Atenei antice, acolo unde negustorii locali încercau să te convingă să cumperi ţesături şi mirodenii, simţi prezenţa binecuvântată a sfântului că te cheamă să păşeşti în grădinile bisericii.
Ca o voce care îţi cere să treci de larma negustorilor ambulanţi şi să te îndrepţi repede spre curtea bisericii „Sfântul Nicolae”. Deodată, simţi că te afli în alt cartier, în altă ţară, în altă epocă.
E răspândită o atmosferă de străpungere a inimii. Toaca, crucile, chiar şi florile din curte dezvăluie elementul elen-ortodox.
Acolo se află biserica în care a fost hirotonit Sfântul Nectarie, Episcop al Pentapolei, pe 15 ianuarie 1889, la vârsta de 43 de ani.
Exact acolo se află casa în care Episcopul de atunci al Pentapolei a trăit nedreptatea, calomnia, „războiul”.
Sfântul Nectarie, chiar şi ca Episcop, a trăit fără lux şi şi-a făcut datoria cu zel şi spirit de sacrificiu, de aceea turma sa l-a iubit în fiecare zi tot mai mult.
Dimpotrivă, unii din mediul patriarhal, invidiind măreţia caracterului lui, au început să-l calomnieze.
Patriarhul, influenţat de oameni răutăcioși şi necredincioși, i-a retras Sfântului Nectarie demnitățile şi i-a interzis să circule în Cairo şi în regiunile dimprejur.
A fost închis continuu în camera sa, această cameră pe care acum oricine o poate vizita şi poate simţi durerea Sfântului.
Nici măcar asta, însă, nu a fost suficient pentru calomniatori. Au continuat denigrarea, care a avut drept consecinţă faptul că, pe 11 iulie 1890, Patriarhul Alexandriei a emis un „apolytirio” prin care îl obligau să părăsească Egiptul, deşi sfântul se conformase cu desăvârşire şi desigur fără niciun fel de obiecţie sau protest poruncilor lui Sofronie.
Aşadar, Sfântul a lăsat în urmă casa sa, obiectele sale personale, turma sa şi a fost condus la Atena. Doi ani mai târziu, au fost descoperite în întregime planul şi capcana urzite împotriva lui şi a fost restabilit adevărul.
Odăjdii, cartea de rugăciuni, mitra şi mătăniile.
Este cu adevărat emoţionant faptul că cineva, astăzi, după 125 de ani, poate să atingă unele din obiectele personale ale Sfântului.
Este o binecuvântare vizita într-un spaţiu în care Sfântul era liber să se mişte, singurul spaţiu în care era liber.
Cu evlavie, mulţi credincioşi, după ce vizitează biserica, urcă în casa Sfântului pentru a săruta cartea lui de rugăciuni, odăjdiile lui, schima lui monahală, mătăniile lui şi un fragment din moaştele sale.
Ieşind din casă, simt că au ascultat rugăciunile Sfântului şi iau putere să-şi continue viaţa în pofida dificultăţilor.
Casa Sfântului Nectarie de la Cairo, care nu avea absolut nimic de prisos sau de lux, era un prevestitor pentru cele ce aveau să urmeze, având ca punct culminant ultimele zile din viaţă, când era bolnav în Areteio.
A fost internat în al doilea salon de la etajul doi, într-un salon de clasa a treia, adică într-o cameră a săracilor.
Două luni mai târziu, la miezul nopţii zilei de 8 spre 9 noiembrie 1920, a adormit în Domnul. Recunoaşterea sa oficială ca Sfânt a avut loc în 1961, prin Actul Sinodal Patriarhal emis de Patriarhia Ecumenică.
Makis Adamopoulos – din „Adevărul Ortodox” care apare la chioşcuri.
Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr
Va recomandam si:
Login