,,Observațiile mele asupra oamenilor contemporani m-au dus la concluzia că cel mai potrivit lucru pentru ei este să se roage în biserici, în special la Sfânta Liturghie. Rugăciunea liturgică și o deasă împărtășire înseamnă plinătate. Pentru aceasta însă trebuie să trăim și să înțelegem Sfânta Liturghie. Atunci ni se va descoperi că Liturghia îmbrățișează în sine întreaga noastră viață: în ea se cuprind toate planurile existenței noastre în relație cu Dumnezeu. (...) Fără să aprofundeze cunoștințele sale în acest domeniu, omul poate cădea cu ușurință întru-un obicei pustiitor și aducător de moarte. Este nevoie să creștem neîncetat în cunoașterea lui Dumnezeu și să nu permitem ca Liturghia să se transforme într-un detaliu al vieții noastre de toate zilele.
Acum, pentru că ea a devenit în locul Liturghiei, ,,obednița” (adică, prin faptul că oamenii nu se mai împărtășesc la Sfânta Liturghie decât foarte rar, ceea ce este anormal, aceasta a devenit o slujbă în care predomină citirea), a fost trăită de noi ca o profundă criză. Oamenii au început să prefere orice fel de lecturi sau distracții în locul Liturghiei. Astfel, mai bine se odihnesc și își satisfac dorințele de a spori în cunoștințe. Acest lucru este (...) de înțeles. Omul, prin natura sa, este o ființă care năzuiește spre desăvârșire, spre cunoaștere și chiar spre cunoaștere absolută, spre plinătatea ființei. Și iată paradoxul: în virtutea acestei năzuințe, oamenii nu mai prețuiesc acel loc ce le-a fost dat de Dumnezeu pentru dobândirea acestei cunoașteri și acestei vieți."
,Ne vorbește părintele Sofronie. Scrisori.”
Sursa: http://deasaimpartasire.blogspot.com/search?updated-min=2010-06-01T00:00:00%2B03:00&updated-max=2010-07-01T00:00:00%2B03:00&max-results=4
Login