Nu este bine să fie omul singur’’ ( Facere 2, 18). Acest cuvânt dumnezeiesc ce se regăseşte chiar la începutul Sfintei Scripturi, reflectă cel mai fidel scopul pentru care Dumnezeu l-a creat pe om. Dumnezeu, în comuniunea preaplină de iubire a Preasfintei Treimi şi în nemărginita Sa dragoste pentru creaţie l-a făcut pe om pentru om, nu pentru sine, ci pentru ceilalţi oameni.

Dumnezeu ne iubeşte cu mult mai presus decât credem noi că ne iubeşte. Dacă înţelegem limpede aceasta, cu siguranţă că îi vom iubi şi noi pe semeni cu mult mai mult decât îşi imaginează ei. ’’Dragostea, ca să se înmulţească, trebuie să o dăruieşti. Însă cel care nu dă  chiar şi puţina dragoste pe care o are, seamănă cu cel care are un pumn de sămânţă, dar o păstrează şi nu o seamănă. Acesta este robul cel viclean, care a ascuns talantul.’’(Cuv. Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, p. 210).  De ce totuşi oamenii se iubesc pe sine mai mult decât se dăruiesc aproapelui? Egoismul e un păcat care-L întristează foarte mult pe Dummnezeu.  ’’Pentru ca dragostea noastră să fie autentică, trebuie să o purificăm, să îndepărtăm propriul eu din dragostea noastră. Iar când toţi îşi îndepărtează propriul eu din dragostea lor, atunci unul este în celălalt şi toţi sunt unul, fiind de acum înainte uniţi de dragostea cea una a lui Hristos. Şi în Hristos toate problemele sunt rezolvate, fiindcă dragostea lui Hristos dezleagă toate problemele.’’( Idem, p.213)

Din vocabularul unui creştin adevărat ar trebui să lipsească cu desăvârşire expresii ca:’’ doar eu’’, ’’doar pentru mine’’, ’’întâi eu, apoi restul’’, etc. Dumnezeu nu e un egoist. Dacă zicem că-L iubim, să nu fim nici noi egoişti. Egoismul naşte singurătatea. În singurătate existenţa nu are sens, de aceea unii oameni recurg la sinucidere. Iadul e o singurătate deplină.

Dar să ne înţelegem bine! Poţi fi singur în centrul Bucureştiului sau poţi fi în comuniune şi  bucurie în pustie. Ce paradox greu de înţeles! Deşi poate ai soţie, copii, carieră, maşină, vilă, cont gras în bancă, dacă nu-L ai pe Dumnezeu eşti singur şi neîmplinit.

Dacă te duci la Sfânta Liturhie nu eşti singur, ci în comuniune cu creştinii din Sighetul Marmaţiei care merg şi ei la Sf.Liturghie. Dacă ţii tot Postul Mare, nu eşti singur, ci în comuniune cu maicile de la mânăstirea Dragomirna. Dacă te rogi la ora 4 şi 27 de minute dimineaţa, nu eşti
singur, ci în comuniune cu călugării din Athos. Dacă faci milostenie nu eşti singur, ci în comuniune cu samarineanul milostiv. Dacă te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, nu eşti singur, ci în comuniune cu Însuşi Hristos.

Comuniunea adevărată şi bucuria deplină o găseşti numai în Dumnezeu, în dragostea de Dumnezeu şi în dăruirea pentru aproapele. Dumnezeu este cu noi şi noi ar trebui să fim cu El, ca să avem bucurie!
 
Radu MARICA


Print-icon 

Login-iconLogin
active³ 5.3 · IPS κατασκευή E-shop · Disclaimer