,,Ideea că prin împărtășirea deasă omul poate înmulți viața sa în Dumnezeu e prețioasă. De fiecare dată omul trăiește cu sufletul într-un efort de întărire a legăturii sale cu Hristos din altă latură, într-un efort de a sfinți prin aceasta o altă latură a legăturii sale cu trupul, a legăturii sale cu semenii, într-un efort de a înfăptui prin fapte deosebite, cerute de alte și alte împrejurări, o altă și altă virtute. Dacă aceasta e preocuparea generală a vieții lui, ,,comunicarea” cu trupul Domnului și cu puterea Lui îl va susține de fiecare dată în acest alt efort.”
,,Se remarcă legătura firească dintre pomenirea neîncetată a lui Hristos, deci și a patimii lui, prin rugăciune, și împărtășirea continuă cu trupul Lui răstignit și biruitor al morții prin cruce. Comunicarea continuă cu trupul Domnului întreține pomenirea continuă a Lui, căci ea e o pomenire cu lucrul, cu fapta, nu numai cu cuvântul. La rândul ei, pomenirea neîncetată a Domnului cu cuvântul, ca și comunicare a Lui cu mintea, cu duhul, cu inima noastră, se cere după o comunicare deplină cu Hristos prin împărtășirea de trupul Lui.”
,,Împărtășirea deasă cu trupul Domnului ca și comunicare a puterii Lui către noi, ca și comunicare a Duhului Lui în sufletul și voința noastră, nu trebuie să fie deci o primire magică a Lui, ca lucrând prin El însuși fără noi. Factorul activ uman comunică cu factorul activ care e Hristos, pentru a deveni și mai activ. De aceea trebuie o pregătire în acest sens din partea omului. ,,Cine se împărtășește cu nevrednicie judecată sieși mănâncă, nedeosebind trupul Domnului.” (I Cor. 11, 29) și de aceea neconlucrând cu El. De aceea mai bună e o împărtășire mai rară, dar bine pregătită, primită cu mare concentrare de putere și cu hotărâre de a conlucra cu puterea din trupul Domnului, decât o împărtășire într-o stare laxă, nepăsătoare a puterilor proprii.”
(Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Note la Cap 92 a celor între monahi Calist și Ignatie Xanthopol, Filocalia rom., Vol. 8, p. 183-184)
http://deasaimpartasire.blogspot.com/
Login