Unii se Impotrivesc si zic ca scopul Sfintilor Parinti de a ne impartasi des este ca sa nu ne indepartam cu totul de impartasirea cu Dumnezeiestile Taine. Iar daca uniti din multa frica si evlavie se impartasesc rar si cu mai multa evlavie se apropie de Sfintele Taine, se impartasesc cu vrednicie.
Dar noi am vrea sa rugam pe cei ce spun acestea, sa ne arate, de unde si din ce marturii au aflat ei scopul lui Hristos si al Sfintilor Parinti. Nu cumva s-au suit la ceruri ca Pavel si le-au auzit? Dar Pavel a auzit cuvinte de nespus, pe care omul nu poate sa le rosteasca. Dar acestia cum pot sa le graiasca? Iar daca sunt altele decat acestea, cum de nu se gasesc scrise in cartile dumnezeiestilor nostri Parinti? Iar daca sunt scrise si noi nu le-am gasit, ii rugam sa ni le arate.
Totusi frica pe care acestia se prefac ca ο au fata de Sfintele Taine, nu este dupa Dumnezeu, dupa cum zice proorocul: acolo s-au temut de frica, unde nu era frica. Deoarece acolo se cade sa fie frica unde se face calcarea poruncilor si nu unde este supunere si ascultare. Deci nici evlavia acestora nu este adevarata, ci prefacuta si ratarnica; pentru ca adevarata evlavie se cucerniceste la poruncile si cuvintele Domnului si nu le calca. Iar acestea le zic nu ca sa-i faca pe crestini mai atenti si mai evlaviosi fata de Sfintele Taine, ci ca sa-i descurajeze si sa-i indeparteze cu totul de ele si pe urma sa le pricinuiasca pierzare sufleteasca.
De aceea si dumnezeiescul Chiril al Alexandriei raspunde acestor zisi evlaviosi si zice: "Daca iubim viata vesnica, daca vrem si rugam pe datatorul nemuririi Hristos sa fie cu noi, sa nu ne lipsim de impartasirea cu Sfintele Taine, cum fac unii lenesi, ca nu cumva adancul de rautate, diavolul sa mestesugeasca din vatamatoarea de suflet evlavie fata de dumnezeiestile Taine, ο cursa pentru sufletele noastre. Dar tu ce-mi raspunzi? Pavel asa scrie, ca cine mananca Painea si bea Paharul Domnului cu nevrednicie, spre judecata luisi mananca si bea. Deci si eu, cercetandu-ma pe mine nu ma vad vrednic de impartasire. La aceasta iti raspund si eu: Cand dar ο sa fii vrednic? Cand vrei sa te infatisezi inaintea lui Hristos? De te vei teme totdeauna de cele mai mici greseli ale tale si gresesti si aluneci in ele, nu vei inceta niciodata, ca un om ce esti (deoarece zice Sfantul Prooroc David: Cine poate cunoaste greselile omului cele mici si nu de moarte?). De unde urmeaza ca sa nu te impartasesti niciodata si sa ramai lipsit de sfintirea cea de suflet mantuitoare a Sfintelor Taine. Ci mai bine este sa te gandesti si sa traiesti ο viata mai evlavioasa, potrivit cu legile si poruncile lui Dumnezeu si asa sa te impartasesti cu Sfanta Cuminecatura; crezand ca este nu numai stricatoare a mortii, ci si a neputintelor celor sufletesti si trupesti, pe care le avem. Pentru ca Hristos, cand se va salaslui in noi prin impartasire, inceteaza cugetul cel salbatic al trupului nostru si aprinde evlavia cea catre Dumnezeu si omoara toate patimile si vindeca pacatele noastre ca a unor bolnavi. Deoarece ca un bun Pastor ce este, isi jertfeste sufletul sau pentru oi, leaga pe cea zdrobita si ridica pe cea cazuta."
Si tot el zice iarasi: "De viata facatorul si Sfantul Trup al Domnului da viata celor ce se impartasesc cu dansul si ne mentine intru nestricaciune, cand se uneste cu trupurile noastre. Fiindca nu este trupul oarecaruia, ci al Vietii celei firesti, adica a lui Dumnezeu si are intru sine toata puterea dumnezeiasca a Cuvantului care s-a unit si este plin de dumnezeiasca lui putere, prin care se fac toate vii si se pazesc in viata." §i fiindca acesta este adevarul, sa stie crestinii, care se lenevesc sa mearga la Biserica pentru a se impartasi si care de multa vreme s-au indeparta'. de impartasire ca se intemeiaza pe ο mincinoasa si mult vatamaatoare evlavie; sa stie, zic, ca neimpartasindu-se se lipsesc de viata vesnica, ne voind sa invieze, si aceasta parasire, pe care ei ο socotesc ca ο fac din evlavie, li se face cursa pierzatoare de suflet si sminteala mult vatamatoare.
De aceea, trebuie sa se sileasca din toata puterea si ravna ca sa se curete de pacate si sa se sarguiasca mai mult sa duca ο viata placuta lui Dumnezeu si sa se grabeasca cu indrazneala si dragoste sa se impartaseasca. Pentru ca in acest chip vom birui mestesugirile dracesti cele impotriva noastra si facandu-ne partasi dumnezeiescului har, sa ne suim si sa sporim in viata cea nestricacioasa.
Iar loan Zonara, in talcuirea celui de al doilea canon al sinodului din Antiohia, zice: "Aversiune numesc Parintii in acest canon, a nu avea cineva ura catre Sfanta Impartasanie si totusi a nu se impartasi, ci a se feri si a nu se impartasi, din evlavie si smerenie. Deoarece daca se intorc si fug de Sfanta Impartasanie urandu-o si scarbindu-se de ea, trebuie sa se certe nu numai cu afurisirea ci cu izgonire deplina si cu anatema".
Dur nezeiescul Chiril si loan Zonara au mustrat indeajuns asa-zisa e lavie a celor lenesi, deoarece nu naste rodul folosului si al mantuirii, ci moarte sufleteasca si lipsire desavarsita de viata vesnica, pe care ο pricinuieste deasa impartasire cu Dumnezeiestile Taine, deoarece cei ce sunt cu adevarat evlaviosi, nu numai ca nu nesocotesc cuvintele Domnul si atatea, sfinte canoane ale Apostolilor si Sinoadelor si ale Sfintilor Parinti, dar nici prin minte nu le trece sa faca aceasta, deoarece se tern de osanda si de judecata neascultarii. Pentru cei cu adevarat evlaviosi, zice Duhul Sfant prin Proorocul Isaia: Spre cine voi cauta, fara numai spre cel bland si smerit si linistit si care se cutremura de cuvintele mele.
Extras din cartea:
Sf. Nicodim Aghioratul -
Deasa impartasire cu Precuratele lui Hristos Taine,
Reintregirea, 2001
Va recomandam si:
Login