Pr. Ioannis Romanides


Părintele Ioannis Romanides, asemenea personalităţilor culturale din generaţia sa (mitropolitul I. Zizioulas al Pergamului, Chr. Yannaras, P. Nellas, N. Matsoukas, Gh. Mantzaridis) este unul din principalii reprezentaţi şi promotori ai celei de-a doua etape de revigorare teologică din spaţiul ortodox modern. Se distinge în mod deosebit pentru „existenţialismul” inovator şi stimulator al demersului său teologic actual, prin intermediul căruia a cercetat şi a aprofundat nu doar identificarea responsabilă a principiilor interpretative patristice, care certifică normativitatea exegezei Sfintei Scripturi ca fundament al experienţei duhovniceşti a sfinţeniei, ci a pledat totodată pentru necesitatea deosebită a raportării empirice la realitatea adevărurilor de credinţă, din perspectiva înţelegerii şi rolului terapeutic al acestora pentru viaţa umană. Părintele Ioannis Romanides s-a născut în anul 1927 şi a emigrat împreună cu părinţii săi în America, în acelaşi an. Este absolvent al Facultăţii de Teologie „Sfânta Cruce” din Boston (1949), al Facultăţii de Teologie a Universităţii Yale (Yale University Divinity School 1954); a urmat cursuri de specializare atât la Seminarul Sf. Serghie din Paris (1954-1955, sub îndrumarea lui John Meyendorff), cât şi la Seminarul Sf. Vladimir al Universităţii Columbia; a obţinut titlul de doctor al Facultăţii de Teologie a Universităţii Naţionale Kapodistria din Atena (1957) şi al Facultăţii de Teologie a Universităţii Harvard din America (School of Arts and Sciences). A fost hirotonisit ca preot în anul 1951. Din anul 1958 a fost profesor la Facultatea de Teologie Holy Cross Brookline, de unde şi-a dat demisia în anul 1965, în semn de protest faţă de îndepărtarea preotului profesor Gheorghe Florovsky de la catedra aceleiaşi Facultăţi de către Arhiepiscopul Iacov al Americii. A fost, de asemenea, profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii Aristotelice din Thessalonic (1970-1984), predând totodată în calitate de visiting professor (din 1970) şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ioan Damaschin” de la Balamand. Chiar şi după retragerea sa din activitatea didactică universitară de la catedra de dogmatică a Facultăţii de Teologie din Thessalonic, a participat, în calitate de reprezentant delegat al Bisericii Greciei, în comisiile de dialog cu anglicanii, luteranii (World Lutheran Federation), cu ortodocşii orientali şi cu evreii.

Distinsul cleric şi profesor universitar a oferit o Dogmatică «de alt tip», dincolo de modele scolastice cunoscute până atunci, dincolo de academismul şi raţionalismul care încă mai împovărau Teologia noastră universitară. Cuvântul său, care exprima într-o altă formă învăţătura patristică, nu era alcătuit dintr-o simpla juxtapunere de pasaje patristice, ci era întemeiat pe pătrunderea spiritului şi experienţei lor, dinlăuntrul relaţiei intime cu Dumnezeul nostru Treimic. Aceste mărturii despre părintele profesor Ioannis Romanides, alături de propriile mele observaţii făcute pe baza studiului textelor sale, m-au convins de faptul că putem vorbi de o epocă «ante-Romanides» şi de o epocă «post-Romanides». Pentru că este prima dată când teologia universitară a cunoscut, în persoana acestuia, restabilirea legăturii dintre ea însăşi şi istoria şi tradiţia liturgică a Bisericii Ortodoxe, ca expresie a experienţei trupului ecclesial şi ca mărturie a vieţii în Hristos, şi nu ca expresie a unei cunoaşteri ştiinţifice autonome, fără o legătură imediată cu lupta credinciosului pentru mântuire.

pr. prof. George Metallinos

http://metafraze.blogspot.com/2011_02_01_archive.html


„Există o unitate între dogmă și rugăciune”...(17/5/2017)
Multora li se pare ca Ortodoxia este una dintre mul­tele religii, ce are ca grijă principală pregătirea membri­lor Bisericii pentru viaţa de după moarte. (7/7/11)
Ar mai trebui subliniat că, spre deosebire de sistemele franco-latine, învăţătura biblică şi patristică despre desăvârşire... (29/3/2011)



Sfanta Manastire Pantocrator
Powered by active³ CMS - 29.03.2024 08:12:20