Sf. Luca doctorul, arhiep. Crimeei - viata, minuni, predici, acatistul - video, audio, text.

Calea lui Dumnezeu este o cruce de zi cu zi. Nimeni, dar, nu s-a suit la cer fără osteneală”. (Cuviosul Isaac Sirul) 

„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”

*** 

Troparul Sf. Ierarh Luca, glasul al 3-lea 

Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă călugărilor şi mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

„Cuvinte ale vieţii veşnice” rostite de Sfântul Luca 

„Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”.

    „De pe Crucea lui Hristos se revarsă nemăsuratul şuvoi al dragostei dumnezeieşti, dragoste minunată, ce nimiceşte în chip tainic răutatea şi vrăjmăşia, ce vindecă durerea şi tulburarea inimii, ce întăreşte puterile noastre trupeşti şi sufleteşti…”

    „Niciodată nu vor afla mângâiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mângâiere în necazuri? Despre aceasta Sfântul Proroc David spune: «De la Domnul e mântuirea mea» (Ps. 61:1). Fericiţi cei ce află mângâiere adâncă în rugăciunea fierbinte, care ţâşneşte din inimă, în împărtăşirea duhovnicească cu Dumnezeu!” 

Cele din urmă cuvinte ale Sfântului Luca 

Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi, luaţi putere din numele lui Iisus!

*** 

Pe 11 iunie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi Simferopolului, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia.

Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-Iaseneţki, în Kesţ, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, şi a primit din botez numele Valentin. Credinţa sa a fost înrâurită de apropierea Lavrei Peşterilor (familia se mutase în Kiev), precum şi de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului. Avea un mare talent artistic, precum şi dorinţa de a şi-l cultiva, însă asupra acestuia a predominat dorinţa sa de a-i ajuta pe ţăranii săraci din jur, aşa că s-a înscris la cursurile şcolii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903.

În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca şi chirurg. Acolo îşi va întâlni viitoarea soţie, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit şi au avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operaţiile chirurgicale oftalmologice, împreună cu anestezia locală şi tratarea infecţiilor piogenice (care au devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu). Valentin avea şi o credinţă uriaşă pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea Fiodorovski, şi mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai înainte în faţa unei icoane a Maicii Domnului din sala de operaţie, şi apoi să-l însemneze pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialităţile comuniste au dat jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi aşezată la locul ei. După puţină vreme, soţia unui oficial al Partidului a avut nevoie de operaţie, şi l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ţinut neclintit de hotărârea sa. Atunci, autorităţile s-a supus cererii sale, au aşezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de operaţie.

Soţia lui Valentin s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit prematur. Deşi Valentin şi-a plâns mult soţia, a izbutit totuşi să vadă mâna Domnului ce-l călăuzea chiar şi-n aceste clipe grele – Dumnezeu i-a trimis o infirmieră care să-l ajute cu creşterea copiilor, şi l-a chemat la preoţie. Făcând ascultare de Arhiepiscopul Innochentie, Valentin a răspuns degrabă acestei dumnezeieşti chemări, fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie şi preot pe 2 februarie 1921. Apoi, fiindcă în acele vremuri de prigoană Biserica ducea lipsă de păstori, părintele Valentin s-a supus chemării norodului şi a intrat în monahism (a luat numele Luca, după Sfântul Evanghelist pe care-l urma în lucrarea apostolească şi de tămăduitor al trupurilor şi sufletelor), fiind hirotonit episcop.

Era o perioadă foarte grea pentru Biserica Rusă, care era atacată şi de-a dreapta, de zeloţi şi fanatici, precum şi de-a stânga, de guvernarea atee şi „biserica vie” pe care o odrăslise. Din pricina mărturisirii credinţei sale, în ciuda uriaşelor sale realizări medicale şi ştiinţifice, Sfântul Luca a fost aruncat în temniţe, chinuit şi surghiunit vreme de 11 ani, prin Siberia şi alte locuri cumplite.

Virtuţile, luptele şi realizările Sfântului Luca sunt copleşitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să redeschidă multe biserici închise de comunişti, a dat naştere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a întărit pe credincioşi şi a adus pe mulţi alţii la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusinţa şi dăruirea sa pentru pacienţi au salvat mii de vieţi (îndeosebi ale soldaţilor răniţi în război), iar tehnicile sale medicale au câştigat multe premii ştiinţifice, fiind preţuite de colegii săi chirurgi decenii la rând. După o viaţă de realizări medicale şi lupte duhovniceşti în mărturisirea dreptei credinţe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961.

Grupaj realizat de Radu Hagiu; Articol apărut în nr. 17 din “Familia Ortodoxă”

***
UNA DIN CELE MAI MARI ŞI MAI RECENTE MINUNI:
REFACEREA  MINUNATĂ  A  DEGETELOR

,,Am plecat pentru vacanţă în Feodosia şi am rămas în apartamentul bunicii, care se află la al treilea etaj al blocului cu cinci etaje. Era 4 iunie, la amiază. În casă se aflau bunica, părinţii mei, mătuşa mea şi fratele meu. Aproape toţi dormeau. Tata era pe balcon şi repara ceva. Uşa de la balcon era deschisă şi se făcea curent. Uşa de la intrare era deschisă şi făcea un dute-vino din cauza curentului. Era o uşă grea, blindată cu douăsprezece feluri de siguranţe, iar pe margini avea o îmbrăcăminte metalică.

La prânz, eu nu dorm niciodată. Îi spun mamei: „Mă duc să mă joc!”. ,,Du-te!”, îmi zice şi am dat să ies. Am deschis uşa şi-am tras-o, ca s-o închid. Curentul însă a trântit-o cu putere. Mi s-au prins cele două degete acolo unde se închide. În acel moment n-am băgat seama de nimic. A fost atât de brusc. Am pornit să cobor pe scări, dar mă întorc să văd dacă s-a închis bine uşa şi privirea îmi cade pe perete. Era plin de sânge, deşi înainte era curat. M-am nedumerit. Atunci privirea îmi cade pe mâna mea stângă şi văd că-mi lipseau cele două falange cu unghii şi din mână îmi curgea sânge. M-am speriat şi am simţit o durere puternică.

Mă întorc înapoi, apăs repede pe sonerie. Mama a întârziat puţin să-mi deschidă, pentru că era întinsă în pat. Eu plângeam. Mama mi-a deschis şi fără să vadă ce am s-a întors pe holul strâmt, spunând: ,,Nazar ăsta, nici n-a ieşit bine afară, că deja plânge”. A spus asta pentru că eu fie râd, fie plâng ! Mama a intrat în cameră şi s-a întins să doarmă. Eu am continuat să plâng, m-am apropiat şi i-am arătat mâna. Imediat ce a văzut a strigat îngrozită. S-a sculat, a venit şi bunica mea, care este soră medicală. Avea în casă fel de fel de medicamente, mi-a îngrijit puţin rănile şi mi-a pus betadină. Imediat a sunat la spital şi a anunţat Primul Ajutor. De acolo i-au spus: ,,Puneţi pe răni carne îngheţată la pungă”. Eu stăteam în cameră şi strigam plângând: ,,Cum voi mai cânta la pian?”. Când am înţeles că rana era gravă, strigam plângând: ,,Maica Domnului, ajută-mă!”.

Cu toate că spitalul era departe, ambulanţa a venit foarte repede, în 2-3 minute. Ce se-ntâmplase? O vecină-şi rupsese mâna şi sunase la EKAB (Centrul Naţional de Ajutor Urgent). În felul acesta, când au sosit, au fost informaţi să mă ia şi pe mine. În salvare s-a suit doar mama. Când am intrat în maşină am întrebat-o cu nelinişte pe sora medicală: ,,Când mă voi face bine?”. La un deget ieşise osul şi era foarte urât să-l vezi. Sora medicală mi-a spus: ,,Dacă te sperie osul, nu te teme, îl vom înfăşura cu pielea care a rămas şi încet-încet se va închide”. (Dar falangele cu unghii?).

Am ajuns la spital, am intrat în secţia pentru urgenţe şi un medic a spus să facem radiografie. Mama mea îl întreba cu nelinişte pe doctor: „Ce veţi face? Dacă se poate, luaţi-mi degetele mele şi faceţi transplant”. Doctorul a răspuns: ,,Asta este exclus. Cele două falange cu unghii le-a pierdut definitiv. În prezent va trebui să fac cusătura. Mai târziu vom face operaţie estetică, ca să nu se vadă aşa urât şi-apoi mai vedem”.

Degetele căzuseră din articulaţie şi ieşeau afară oasele, iar osul de la al treilea deget era zdrobit. Pielea era trasă înapoi. Am intrat la chirurgie şi m-am întins pe pat. Mi-au bandajat degetele, ca să se oprească sângele şi mi-au făcut anestezie locală. Eram curios şi mă ridicam să văd ce face doctorul. A luat pielea şi a tras-o ca să acopere oasele şi a pus copci. Din câte-mi amintesc intervenţia a durat circa 20 de minute. După aceea mi-a pus la mână alifie, tifon şi ghips, pentru că oasele erau rupte.

După aceea am ieşit şi m-am dus la mama. Doctorul a vorbit cu ea. Ceea ce-mi amintesc este că mama a propus să nu rămân la spital, ci să mă aducă în fiecare zi. Doctorul a fost de acord :,, Bine, dar să nu mişte mâna şi mai ales să nu scrie sau să picteze”.

Ne-am întors acasă pe picioare. Cât a ţinut anestezia nu m-a durut. Când am ajuns într-un parc a început să mă doară şi am început să plâng. Am ajuns acasă. Bunica mă compătimea şi-mi zicea: ,,Să-ţi dau degetele mele, dar sunt îmbătrânite şi urâte. Tu ai degete frumoase, cum să ţi le dau pe ale mele?”.

M-am pus să dorm, dar mă durea foarte tare. La fel şi când mă duceam pentru schimbarea pansamentului. Îmi puneau ceva lichid, ca să se înmoaie pansamentele. Asta în fiecare zi. Schimbau şi ghipsul. Când scoteau pansamentele mă durea foarte tare. Îl rugam pe doctor să lase lichidul mai mult, ca să se înmoaie pansamentele mai mult. Doctorul spunea: „N-am timp! Una îţi trebuie ţie, alta îmi trebuie mie”. Le scotea încet-încet, dar oricât ar fi fost de atent pe mine mă durea.

Două zile după aceea ne-am dus la Biserica Maicii Domnului din Kazan, unde fusesem botezat. Acolo, am găsit o femeie în vârstă, pe doamna Nina. Mama i-a vorbit despre traumatismul meu şi ea s-a cutremurat. Mi-a spus în acest sens: „Sărmane Nazar, hai la mine acasă şi-ţi voi da uleiuţ de la Sfântul Luca. Dar mai bine să vă duceţi la Simferopol, acolo unde se află moaştele lui. O rudă de-a mea s-a vindecat de cancer”.

Am vrut să aflu mai multe despre Sfântul Luca, pentru că până atunci nu ştiam nimic. M-am dus atunci la biserica Sfintei Ecaterina din Feodosia şi acolo am intrat la o Expoziţie. Am cunoscut-o pe doamna Nataşa, care mi-a vorbit despre Sfântul Luca. Fiica ei era doctor şi l-a avut coleg de studenţie pe doctorul care m-a operat. Şi mama şi fiică-sa cântă în biserica Maicii Domnului din Kazan din Feodosia. În această biserică am fost botezat, iar preotul care m-a botezat, părintele A., a fost hirotonit de Sfântul Luca.

După o perioadă, nu-mi amintesc exact când, ne-am suit în două maşini şi am pornit spre Simferopol. Am ajuns la biserica Sfintei Treimi şi ne-am închinat la moaştele Sfântului Luca. Am luat ulei, o mănuşiţă şi iconiţe plastifiate cu sfântul şi apoi ne-am dus la mormântul lui. Am luat ca binecuvântare pământ de pe mormântul sfântului şi ne-am întors.

(La un an după vindecare, l-am vizitat din nou pe sfânt şi acolo, în noua raclă de argint, am văzut mica tăbliţă în care se spunea că era un dar din Grecia. Părinţii mei au comentat asta atunci: „Imaginează-ţi cât îl iubesc grecii pe sfânt, de au adus o raclă de argint, în timp ce noi nici nu-l cunoşteam!”).

De atunci, în fiecare zi puneam uleiuţ pe mână şi atingeam de ea mănuşiţa, pământul şi iconiţa lui. Noaptea legam pe pansamente iconiţa şi mănuşiţa şi-l rugam pe sfânt: ,,Te rog, Sfinte Luca, nu ştiu ce vei face, găseşte o modalitate şi fă-mă bine, ca să continui să cânt la pian. Tu eşti doctor şi te pricepi”.

Când ne-am dus la spital pentru schimbarea pansamentului, doctorul s-a mirat şi i-a spus mamei mele: „Nu înţeleg, de ce-i ies unghiile, de vreme ce nu există rădăcini. Nu se poate una ca asta. Nu cumva aţi făcut ceva?”.

Începuseră să-mi iasă unghiile şi să-mi crească falangele. Medicul, la o altă vizită, a scos din nou o radiografie ,ca să compare. De fiecare dată când mergeam la schimbarea pansamentului, se uita cu uimire şi întreba din nou ce s-a întâmplat. Mama la început nu a vorbit. Însă, după aceea, i-a spus doctorului: ,,Ne-am dus şi ne-am rugat Sfântului Luca”. Doctorul n-a spus nimic, chiar dacă părea năucit. Mama a continuat.

Doctorul a răspuns: „Da, ştiu despre el. Ca student am citit cărţile lui şi după ele am dat examene. A fost un medic renumit şi a făcut mari descoperiri”.

La ultima noastră întâlnire m-a avertizat să fiu atent să nu-mi lovesc mâna, etc. Când am plecat spre Severomorsk n-am trecut deloc pe la spital. La Severomorsk au aflat mulţi de întâmplare şi au venit să-mi vadă degetele. Însă pentru că erau încă deformate, am crezut că veneau de asta şi nu pentru minune. Mi-era ruşine de asta. Au trecut doi ani şi mă gândeam să fac operaţie estetică, ca să nu mă mai deranjeze.

Într-o seară, am intrat în camera mea ca să dorm. Atunci am văzut pe perete un chip slab, ca de călugăr, care mi-a spus: „Dacă vei face operaţie estetică, nu se va mai vedea minunea şi nu va crede nimeni”. Ca şi cum mi-ar fi spus: Să-ţi arăţi degetele! Pentru că – repet, eu mă ruşinam, dar mama povestea pretutindeni. După această întâmplare m-a sfătuit şi duhovnicul să nu ascund lucrul acesta minunat: ,,Minunea s-a întâmplat nu pentru tine, ci pentru oameni”.

Am vizitat-o atunci pe învăţătoarea mea de pian şi mama i-a povestit toate cele întâmplate. Învăţătoarea se gândea să-mi dea un program, în care era mai multă muncă pentru mâna dreaptă. Am cântat puţin, dar acasă şi cu stânga. Într-o lună, am cântat normal. De Crăciun mi s-a spus: „Vrei să participi la un concurs?” Am răspuns: „Da, voi încerca”. Am început să mă pregătesc intens. În aprilie au venit mulţi copii din tot judeţul Murmansk. Au venit din toate oraşele cei mai buni (după concursurile locale a avut loc preselecţia). Punctajul era 100 – marele premiu– în afara concursului, 90 de puncte – locul I, 80 de puncte – locul II. Eu am luat 80 de puncte, fără ca nimeni altcineva să ia 80 sau mai mult, adică premiul I!

A doua minune a fost supleţea falangelor. Nu au nicio problemă de mobilitate – supleţe. Pot să spun că acum cânt cu stânga mai bine decât cu dreapta.

În primul an nu am conştientizat ce s-a întâmplat. Eram mic şi credeam că aşa se întâmplă şi în alte cazuri asemănătoare. Mai apoi am înţeles că ceea ce s-a întâmplat a fost o minune.

În anul 2005, l-am vizitat pe doctor. M-a privit ciudat, îmi prindea degetele. Credea că era doar carne, nu os. Am rămas destul de mult timp împreună. La sfârşit a spus: „Îmi amintesc în fiecare detaliu operaţia. A decurs bine, eram satisfăcut, dar nu puteam să cred că vor ieşi din nou degetele. Dacă n-aş fi făcut-o eu, n-aş fi crezut”.

Mama mea i-a dat cartea cu viaţa Sfântului Luca, dar nu ştiu ce s-a întâmplat. Se manifesta mai degrabă ca un ateu. Recunoştea realitatea, dar o considera probabil „o minune a naturii”.
N.S., Moscova

Uimitoarele virtuţi ale Sfântului Luca, precum şi nemărginita sa dragoste pentru Domnul şi aproapele au întărit din preaplin turma credincioşilor în acele vremuri grele, ale statului ateu. După moartea sa, Partidul Comunist s-a folosit de propagandă şi de intimidare pentru a zădărnici izbânzile sfântului arhiepiscop, dar dragostea şi dăruirea copleşitoare ale credincioşilor au năruit aceste uneltiri. Deşi s-a vrut ca procesiunea de îngropare să ţină doar câteva minute, fără cinstiri şi cântări bisericeşti, ea s-a sfârşit după ore bune, căci credincioşii s-au aşezat în jurul dricului şi l-au împiedicat să gonească spre cimitir. Un stol uriaş de porumbei a urmat în chip minunat cortegiul, de la biserică până la cimitir.

Pe 17 martie 1996, osemintele Sfântului Luca au fost dezgropate, în prezenţa a aproape 40.000 de oameni. Moaştele sale răspândeau o mireasmă negrăită, iar inima sa rămăsese nestricată, ca o mărturie a marii iubiri pe care a avut-o pentru Hristos şi aproapele său. După trei zile, pe 20 martie, moaştele sale au fost mutate în Biserica Sfintei Treimi. În noiembrie 1995, Biserica Ucraineană l-a canonizat ca sfânt, hotărâre încuviinţată de întreg sinodul Patriarhiei Ruse la 25 mai 1996. Semnele sfinţeniei sale s-au arătat şi prin darul facerii de minuni, cu care Dumnezeu l-a proslăvit pe sfântul Său.

„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”, îi scria Sfântul Luca fiului său. Prigoanele, calomnierile, suferinţele, păţaniile de necrezut, anchetele istovitoare, întemniţările, torturile, deportările, exilările – chipul lui sfinţit şi viaţa mucenicească – au multe de oferit creştinului zilelor noastre. Ca mulţi dintre noi, el s-a aflat în faţa dilemei de a-L alege pe Hristos şi a urma căii Sale pătimitoare sau de a urma duhului acestui veac, căldicel, care fuge de suferinţă, de jertfă, de mărturisire – şi, în cele din urmă, de dragoste. Însă „Dumnezeu dragoste este, şi cel ce rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru dânsul” (I Ioan 4:16); fiindcă a ales acel „singur lucru care trebuieşte” (Luca 10:42), Domnul l-a numărat în ceata sfinţilor pe Sfântul Ierarh Luca, a cărui pildă să ne învrednicim toţi a o urma, pentru rugăciunile sale.

Din cartea:  VIAŢA, PARACLISUL ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI LUCA DOCTORUL, ARHIEPISCOPUL SIMFEROPOLULUI” 

Alta minune recenta

<<Nepoata mea , vreme de cinci ani, a avut dureri foarte mari, si au dus-o
la spitalul Pedon Pendelis. I-au facut ecografie si au descoperit ca avea piatra la rinichi.

I-au dat medicamente, dar piatra nu a cazut. Doctorii au propus sa o opereze. Am cerut sfatul si altor medici care ne-au dat acelasi raspuns.

Dupa cateva zile, fiica mea s-a dus la scoala si a discutat despre aceasta problema cu o prietena de-a sa. Aceasta i-a dat o iconita a Sfantului Luca, spunandu-i ca a fost doctor si facator de minuni.

Fiica mea a luat iconita, a venit acasa si a inceput sa se roage zicand: ,,Sfinte al meu, eu nu te cunosc. Daca ai fost doctor, te rog sa-mi faci bine copilul". Seara a pus iconita pe perna copilei. Dimineata copila s-a sculat si a venit bucuroasa la mine. Piatra cazuse , era  mare cat o boaba de  linte.

- Bunica, mi-a zis, uita-te! Hristos m-a facut bine!

Sfantul Luca a raspuns imediat>>.
 

L. K. Marousi

Traducere: Sfanta Manastire Pantocrator din
τα θαυματα του Αγιου Λουκα σημερα

Mai multe minuni: aici

Acatistul Sfantului luca

Condac 1

Veniti, iubitorilor de sfinti, cu caldura sa laudam pe pastorul cel luminat de Dumnezeu al Simferopolei si doctorul preaales: ca in Rusia vietuind ca un inger, numele cel dumnezeesc al lui Hristos a marturisit, pentru care strigam: Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Icos 1

Inger te-ai aratat, parinte, in vremurile din urma, intre oamenii necajiti: ca viata indumnezeita ducand pe pamant, ierarhule Luca, dreptar te-ai facut cu adevarat clerului si mirenilor, pentru care strigam tie unele ca acestea:  
Bucura-te, cel cu care se lauda toata Rusia;
Bucura-te, vas al cucerniciei;
Bucura-te, dreptar al pastoririi oamenilor;
Bucura-te, ca pe Hristos ai marturisit barbateste;
Bucura-te, ca vindeci neputintele muritorilor;
Bucura-te, ca legiuita casnicie ai iubit;
Bucura-te, ca odraslele ti le-ai luminat;
Bucura-te, lauda sfintita a credinciosilor;
Bucura-te, podoaba a cinstitilor episcopi;
Bucura-te, carte a cerestilor obiceiuri;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 2

Moastele sfintilor din Kiev vazand, desfatarile lumesti ai urat, si catre stadia credintei indreptandu-te, Luca, neabatut, cu bucurie strigai, prealaudate, cantarea ingereasca: Aliluia!

Icos 2

Amandoua cunoasterile avand, pe cea lumeasca si cea dumnezeiasca, intunericul celor fara de Dumnezeu ai risipit, si cu mestesugul doctorilor indeletnicindu-te, Luca, cu ajutorul harului in nenumarate randuri ai vindecat neputintele muritorilor, drept care strigam tie unele ca acestea:
Bucura-te, scularea celor ce patimesc;
Bucura-te, imbarbatarea celor ce se tanguiesc;
Bucura-te, incetarea durerilor anevoie de vindecat;
Bucura-te, ridicarea oamenilor bolnavi;
Bucura-te, intarirea neclintita a celor cu frica de Dumnezeu;
Bucura-te, turn neclatinat al binecredinciosilor crestini;
Bucura-te, calauzitor al doctorilor;
Bucura-te, cel ce inaripezi inimile celor nedreptatiti;
Bucura-te, cel ce rostesti cuvintele intelepciunii;
Bucura-te, cel ce inchizi gurile celor fara de Dumnezeu;
Bucura-te, laudator al Maicii Domnului;
Bucura-te, cela ce dobori pe vrajmasii ei;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 3

Slava celor trecatoare si nestatornice urand, ai indragit nectarul intelepciunii si ca o albina iubitoare de osteneala ai cules, Parinte Luca, mierea cunostintei dumnezeiesti, preacinstite, lui Hristos, Domnul tau, cantand: Aliluia !

Icos 3

Dumnezeiasca ravna castigand in sine-ti, cele mai bune ai voit sa cunosti: ca pe Hristos indragind din toata inima, Luca de Dumnezeu cinstite, har de sus ai primit, care insufla pe toti sa strige tie:
Bucura-te, prietenul adevarului;
Bucura-te, sfesnicul cuviintei dumnezeiesti;
Bucura-te, dreptarul cel intocmai al stiintei tamaduirii;
Bucura-te, urmator al doctorilor fara de arginti;
Bucura-te, vita cu multa roada a viei lui Hristos;
Bucura-te, carte cu multe foi a intelepciunii;
Bucura-te, ca stralucesti ca o stea;
Bucura-te, ca vas al harului esti;
Bucura-te, indreptator preacinstit al celor casatoriti;
Bucura-te, vas al usurarii celor bolnavi;
Bucura-te, cadere a potrivnicilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 4  

Cu dumnezeiasca ravna haina preotiei ai imbracat ca un inger, Luca, si in mijlocul unui neam stricat ai lucrat, de Dumnezeu inteleptite, poruncile Domnului tau, indemnand pe cei dimpreuna cu tine sa cante pururea cantarea: Aliluia !

Icos 4

Ai auzit glasul Domnului poruncind sa ne ducem crucea cu bucurie: pentru aceasta toate necazurile, temnitele si chinurile ai rabdat, Luca, intarind turma ta, care canta tie cu veselie:
Bucura-te, urmas al Apotolilor;
Bucura-te, slujitor al suferinzilor;
Bucura-te, chirurg al bolilor trupului;
Bucura-te, tamaduitor al bolilor duhului;
Bucura-te, dimineata prealuminata a vietii slobode;
Bucura-te, certare neinduplecata a nedumnezeirii cumplite;
Bucura-te, ca fara de teama necazurile ai indurat;
Bucura-te, ca te-ai departat cu buna indraznire de rautate;
Bucura-te, podoaba a poporului Rusiei;
Bucura-te, cel ce bati pe amarii demoni;
Bucura-te, cel ce bagi cutremur in facatorii de rele;
Bucura-te, spaima multor nelegiuiti;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 5

Nesuferind sa fie scoasa icoana Nascatoarei de Dumnezeu, ai primit ocara de la cei fara de Dumnezeu: ca ai vrut sa ai, Luca, ajutatoare in mestesugul tau puterea ei cea curata si lui Hristos ai cantat, intelepte, lauda: Aliluia!

Icos 5

Ierarh al Domnului te-ai aratat cu dumnezeiasca chemare ca sa pasti cetele credinciosilor, si la tunderea in monahism numele sfantului Luca in chip minunat ai luat. Pentru care veselindu-ne, strigam tie din inima:
Bucura-te, veselia episcopilor;
Bucura-te, cinstea monahilor;
Bucura-te, pilda pentru cei feciorelnici;
Bucura-te, intarire a celor casatoriti;
Bucura-te, ca ai imbracat haina sfanta;
Bucura-te, ca impotrivirile casnicilor tai nu le-ai luat in seama;
Bucura-te, cela ce ai savarsit Jertfa infricosata;
Bucura-te, cela ce ai dorit imparatia Cerurilor;
Bucura-te, dreptar preaales al pastorilor;
Bucura-te, turn inalt al credinciosilor din Taskent;
Bucura-te, fulger care lovesti nebunia necredinciosilor;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 6

Ca un leu de puternic, uneltirile necredinciosilor desavarsit le-ai surpat, Preafericite, si in trupul tau ca un rob al lui Dumnezeu ai purtat ranile lui Hristos si ai plinit lipsurile necazurilor Lui, strigand: Aliluia!

Icos 6

Neabatut te-ai luptat sa pazesti Biserica nestricata de vatamarea fratilor mincinosi: ca tu, ca un episcop al lui Hristos, schismele clericilor ai inlaturat. Pentru aceasta, ortodocsii te cinstesc, Sfinte, strigand:
Bucura-te, limba a adevarului;
Bucura-te, stricare a necredintei;
Bucura-te, mustrare a clericilor fara de randuiala;
Bucura-te, indreptator al sfintitei preotimi;
Bucura-te, ca inlaturi fara crutare necuratia eresurilor;
Bucura-te, ca grabnic ai dat in vileag schisma cea urata de Dumnezeu;
Bucura-te, gura a acriviei dogmelor;
Bucura-te, bautura preadulce a iconomiei;
Bucura-te, ca prin tine au fost biruiti demonii;
Bucura-te, ca de tine s-au veselit ingerii;
Bucura-te, luminator al intregii Biserici;
Bucura-te, izbavitor din ratacire al Rusiei
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!  

Condac  7  

Singur ramanand in surghiuniri, Sfinte, inaltai lui Hristos cantare, si samanta vietii, Parinte, ca un intelept plugar aruncai in suflete, iar secerand belsug de spice, strigai: Aliluia!

Icos 7

Ca pe un nou ierarh si doctor dumnezeiesc, vistierie a harului lui Hristos, marturisitor al dogmelor si pastor al Crimeei prealaudat, te cinstim cu totii, Luca, strigand intru veselie:
Bucura-te, calauzitor al Taskentului;
Bucura-te, hranitor al celor flamanzi;
Bucura-te, ca prin tine a primit sfintire Siberia;
Bucura-te, ca prin tine barbatii inchisi au primit izbavire;
Bucura-te, ca prin multe locuri ale Rusiei ai pribegit;
Bucura-te, ca in lanturi, ca un raufacator, multe ai patimit;
Bucura-te, ca de tine s-au spaimantat cugetatorii de rele trimisi in taina;
Bucura-te, dumnezeiasca liniste a celor osanditi impreuna cu tine;
Bucura-te, ca prin tine si-au capatat vederea cei orbi;
Bucura-te, ca prin tine au fost paziti pruncii;
Bucura-te, lauda preotilor cinstiti;
Bucura-te, cutremur al celor nelegiuiti;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 8

Ca un strain intre straini ai fost socotit, Parinte, viata straina petrecand: caci ca un venetic mutandu-te dintr-o cetate a rusiei in alta, fericite, numele cel mare al lui Hristos l-ai propovaduit cu tarie, strigand: Aliluia!

Icos 8

Socotit-ai sfanta credinta a lui Hristos, Parinte, bogatie mai presus de toate bogatiile, si ca pe un margaritar ai aratat-o credinciosilor, Sfinte. Pentru aceasta, cu placere cantam tie cantare de multumire:
Bucura-te, Arhiereu fara de arginti;
Bucura-te, impreuna-cetatean al cetelor de sus;
Bucura-te, tovaras bun in surghiunul amar;
Bucura-te, priceput doctor al bolilor de ochi;
Bucura-te, ca ai alungat pe ispititorii cei nevazuti;
Bucura-te, vindecarea orbilor;
Bucura-te, ca necredinciosii nu te puteau suferi;
Bucura-te, indreptatorul preotului Martin;
Bucura-te, ca ai adus la credinta tinuturile din miazanoapte;
Bucura-te, lauda a rabdarii intru credinta;
Bucura-te, cantare de bucurie intru necazuri;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 9

Toata cetatea Turuhanskului s-a sculat pentru tine, de Dumnezeu purtatorule, si te-a cerut: ca afland de multimea faptelor bune si a vindecarilor savarsite de tine, slaveau pe Domnul, Cel ce te-a proslavit pe tine, strigand: Aliluia!

Icos 9

Cuvinte ale cunostintei de Dumnzeu, invataturi ale bunei credintei si dogme ortodoxe varsa gura ta, Parinte, si curgerea nestiintei, Luca, ai oprit-o, luminand pe cei dimpreuna cu tine, care striga unele ca acestea:
Bucura-te, luminatorul celor invatati;
Bucura-te, nimicitorul vrajmasilor intunecati;
Bucura-te, veselia celor ajutati de tine;
Bucura-te, mangaierea slujitorilor lui Hristos;
Bucura-te, pom cu roade multe si frumoase;
Bucura-te, floare preabineinmiresmata a sfintilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca peste puterile vrajmase ai calcat cu indrazneala;
Bucura-te, ca pe cugetatorii de rele in vileag I-ai dat fara teama;
Bucura-te, semn de biruinta al invataturii dumnezeiesti;
Bucura-te, ca prin tine afla odihna cei suferinzi;
Bucura-te, ca in surghiun cu bucurie te-ai nevoit;
Bucura-te, ca ai impodobit locasurile sfinte;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 10

Cugetare sanatoasa avand, cu bucurie ai suferit tanguirile trupului, Ierarhe: ca in focul multor ispite ca aurul te-ai luminat, Luca slavite, si cu adevarat pilda te-ai facut noua, celor care strigam: Aliluia!

Icos 10

Ingradit fiind cu lucrarile lui Hristos cele sfinte, nebunia necredinciosilor cea de multe feluri ai surpat-o, Luca slavite, si pe culmile harului ai suit, minunate lucruri savarsind pentru poporul ce canta tie:
Bucura-te, ca ai fost legat pentru Domnul;
Bucura-te, propovaduitorule al mantuirii;
Bucura-te, ca ai imbracat haina celor intemnitati;
Bucura-te, ca in cumplite inchisori ai salasluit;
Bucura-te, ca ai risipit uneltirile zbirilor;
Bucura-te, ca ai nimicit cursele dracilor;
Bucura-te, ca pe necredinciosi i-ai intors spre cele mai bune;
Bucura-te, ca ai insufletit pe cei osanditi impreuna cu tine;
Bucura-te, al rasei fierbinte aparator;
Bucura-te, a multe minuni mijlocitor;
Bucura-te, iubitor al rugaciunii catre Hristos;
Bucura-te, al semnelor rele nimicitor;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 11

Catre cele de sus inaltandu-ti ochiul, mintea si inima, Ierarhe, iar dimpreuna cu ele si mainile, mila lui Hristos cautai in ratacirile din surghiun, Fericite, strigand: Aliluia!

Icos 11

Foc ce a luminat cu razele sale cetatea Simferopole si toate tinuturile din jur te-ai aratat la batranete, Luca, si ai sfintit poporul de Dumnezeu iubitor, cela ce a ramas nestramutat in credinta si aduce tie laude ca acestea:
Bucura-te, dreptar al purtatorilor de rasa;
Bucura-te, ca ai fost de un obicei cu Apostolii;
Bucura-te, partas al tainelor lui Hristos;
Bucura-te, ca ai certat pe clericii nesupusi;
Bucura-te, pilda insufletita a cinului sfintit;
Bucura-te, icoana preaaleasa a episcopilor binecinstitori;
Bucura-te, ca de saraci ca un iubitor de oameni ti-ai amintit;
Bucura-te, ca pe credinciosi i-ai invatat cele placute lui Dumnezeu
Bucura-te, ca esti vrednic de bune laude;
Bucura-te, ca mijlocesti noi semne;
Bucura-te, pilda de arhipastor bun;
Bucura-te, pastor al poporului iubitor de Hristos;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!

Condac 12

Har de sus avand, la batranete ai fost luat de pe pamant la cele de sus si alergarea bine ai savarsit, cu cetele puterilor intelegatoare fiind, slavite Luca, socotit si dimpreuna cu acestea cantand: Aliluia!

Icos 12

Lauda cantand tie, cu credinta ne inchinam moastelor tale, de Dumnezeu purtatorule, ca precum un izvor de har tamaduieste bolile celor cecinstim vietuirea ta, pentru care strigam tie unele ca acestea:
Bucura-te, barbat purtator de semne;
Bucura-te, vindecator al ranilor aducatoare de moarte;
Bucura-te, lance nefranta a doctorilor;
Bucura-te, locas preafrumos al episcopilor;
Bucura-te, salas neprihanit al dragostei lui Hristos;
Bucura-te, nume preadulce casnicilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai primit cununa ce nu se ofileste;
Bucura-te, ca ai gonit taberele dracesti;
Bucura-te, alungare a toata rautatea;
Bucura-te, dulce cantare a toata Rusia;
Bucura-te, mangaietor al sfintelor manastiri;
Bucura-te, cel ce ma intaresti si pe mine sarmanul/ sarmana;
Bucura-te, Luca, vrednicule de minunare!  

Condac 13  

O, prealaudate Parinte, culme a episcopilor si rugator pentru toata lumea, nu inceta a mijloci pe langa Hristos ca sa ne daruiasca iertare de pacate, incat sa strigam fierbinte: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.
Apoi se zic iarasi Icosul intai si Condacul intai.

Rugaciune catre Sfantul Luca al Crimeei, pentru cel bonav

Sfinte Ierarh marturisitor, invatatorule al adevarului si doctore fara de arginti Luca, tie, plecand genunchii sufletului si ai trupului si cazand la cinstitele si tamaduitoarele tale moaste pe tine te rugam precum fiii pe tatal lor: auzi-ne pe noi, pacatosii, cinstite parinte, si du rugaciunea noastra la Milostivul si Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca unul care stai inintea Lui dimpreuna cu sfintii toti. Credem ca ne iubesti cu aceeasi dragoste cu care ai iubit pe fratii tai cand vietuiai in aceasta lume.

Mestesugul doctorilor stapanind, in multe randuri cu ajutorul harului suferintele celor bolnavi ai vindecat, iar dupa cinstita ta adormire, Stapanul tuturor a aratat moastele tale izvor de tamaduire: ca felurite neputinte se vindeca si putere se daruieste celor ce cu evlavie le saruta si cer dumnezeiasca ta mijlocire.

Pentru aceasta, ne rugam cu caldura tie, care ai primit harul tamaduirilor: pe fratele nostru (numele) cel bonav si cumplit inviforat de suferinta cerceteaza-l si vindeca-l de neputinta ce-l stapaneste.

Cu totul cinstite si preasfinte Parinte Luca, nadejde a celor bolnavi, care zac in patul durerii, nu uita de fratele nostru (numele) si daruieste-i vindecare, iar noua tuturor cele spre bucurie, ca dimpreuna cu tine sa slavim pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, O Dumnezeire si O Imparatie, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Scrisori inedite si proorocesti ale Sfantului Ierarh  Luca

Viata Sfantului Luca - video 1