,,Pentru sufletul... fericitului tau barbat"

Cel care se inchina icoanei Maicii Domnului din Tinos, are prilejul sa vada atarnand la aceasta icoana, pe langa celelalte daruri, si ο corabioara de argint in care se afla ο gaura astupata cu un peste mare.

Ceva asemanator celui care a atarnat la icoana corabioara s-a intamplat si unui capitan, care pescuia cu prietenul sau si care a fost izbavit de Maica Domnului de la naufragiu. Dar in loc sa afieroseasca Maicii Domnului ο corabioara de argint cu un peste in coasta ei, acesta a atarnat in fata icoanei Maicii Domnului numita „Grabnic-Ascultatoarea", insasi inima lui. S-a afierosit Maicii Domnului.

In 1939 un capitan impreuna cu un alt prieten de-al sau, care era si el tot capitan, stateau intr-o barca si pescuiau. Deodata s-a pornit ο furtuna neasteptata, cerul s-a innegrit, valuri mari si furioase loveau barca, iar cerul era sfasiat de atatea fulgere, incat spuneai ca se va sfarsi lumea. Capitanii, care erau foarte incercati in vreme de furtuna, cu multa greutate au reusit sa tina corabia deasupra marii.

Cu toate incercarile lor, nu au putut sa evite ο stanca, de care corabia s-a izbit cu putere din pricina furiei valurilor. Intr-o parte s-a deschis ο gaura mare. In scurt timp corabia s-ar fi umplut de apa, iar ei s-ar fi pierdut in uriasele valuri inspumate. Frica a pus stapanire pe ei.

Unul dintre cei doi capitani era un om al lui Dumnezeu, care ο iubea pe Maica Domnului in mod deosebit. Avea mare evlavie la icoana ei cea purtatoare de semne si izvoratoare de minuni, care se afla in Sfantul Munte, in Manastirea Dohiariu si care este numita „Grabnic-Asculta-toarea". A chemat-o din toata inima ca sa-l izbaveasca de la moarte sigura. Nu a fagaduit Maicii Domnului lumanari si tamaie, nici candele pretioase si alte daruri sfinte, ci s-a fagaduit pe sine insusi. A fagaduit sa slujeasca de acum inainte Maicii Domnului, ca monah in Gradina ei. Nu s-a gandit nici la femeia sa, nici la cele trei fetite, care aveau nevoie de ocrotirea lui. Pe toate le-a parasit, pe toate cele pamantesti, pentru marea lui afierosire. Din clipa aceasta Maica Domnului „Grabnic-Ascultatoarea" avea sa-i poarte de grija lui si familiei lui, iar el sa se ingrijeasca sa traiasca numai pentru Maica Domnului. Si indata minunea s-a savarsit. Un peste mare a astupat gaura. A fost izbavit. Cand a iesit la uscat, s-a indreptat spre Sfantul Munte, spre Schitul Sfanta Ana, asa cum fagaduise Maicii Domnului. Acest monah a trait pana acum de curand.

Dar viata acestui monah nu se termina aici. Au trecut multi ani fara ca sa-si intalneasca vreodata familia. In timp ce el era in viata, ai lui l-au plans si i-au facut parastasele randuite de Biserica. Viata lui se incheie cu ο intamplare emotionanta.

Intr-o vreme a fost chemat in orasul Caterini din Pieria, pentru a picta biserica mitropolitana. Atunci s-a apropiat de el ο femeie indurerata si imbracata in negru, care i-a comandat ο icoana a Maicii Domnului, care sa aiba pictata si ο corabie, caci barbatul ei fusese capitan de corabie, dar... s-a pierdut in mare intr-o zi. Monahul, ca un om, s-a tulburat la vederea femeii lui, pe care a recunoscut-o indata. Ca un alt Cuvios loan Colibasul, care isi facuse co-liba in fata intrarii casei parintesti si-i vedea pe parintii sai cum treceau prin fata lui, fara sa poata sa-i heretiseasca, sa-i imbratiseze, sa le spuna ca el este copilul lor, asa si acest monah nu putea sa-i spuna femeii ca el este sotul ei si ca traieste si asa sa-i dea si inimii ei bucuria Raiului. Acum era afierosit Maicii Domnului si cu ajutorul ei isi ridica crucea sa, care devenea usoara. §i-a ascuns durerea in inima si nu a vorbit.

Dupa ce a pictat icoana Maicii Domnului cu corabia, cu marea inviforata si cu pestele salvator, asa cum traise acele intamplari el insusi, femeia lui a venit iarasi. Nu i-a luat bani pe ea, ci i-a dat icoana si i-a spus: „Pentru sufletul... fericitului tau barbat" si doua lacrimi omenesti au curs din ochii lui. Intr-adevar, acesta dupa afierosirea lui Maicii Domnului, era mort pentru lume si lumea era moarta pentru el. Apoi a luat iarasi pensula in mana si a continuat pictarea bisericii.

(Extras din  “Patericul Maicii Domnului”, Editura Evanghelismos, 2008)