Maicile de la Voroneţ şi ecumenismul

MAICILE DE LA VORONEŢ SE ROAGĂ ÎN COMUN
CU FECIORII ŞI FECIOARELE ERETICILOR
ÎN DIALOGUL DRAGOSTEI FĂRĂ ADEVĂR

Dacă n-aş fi văzut, n-aş fi grăit, nici aş fi scris. Dar cu gândul de a preveni situaţia tragică în care puţinul aluat putred ar dospi toată frământătura monahismului feminin şi nu numai, scriu şi dau mărturie despre ceea ce ochii mei au văzut la Rila.

Iată ce scrie Romfea.gr  şi Amen.gr:

“A XXXIII – a Reuniune a monahilor şi monahiilor la Sfânta Mănăstire Rila

 De pe 13 până pe 19 iulie a avut loc în Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Rila în Bulgaria cea de-a XXXIII – a Reuniune a Asociaţiei Intercreştine Internaţionale a monahilor şi a monahiilor (E.I.I.R.) cu tema: „Viaţa în Hristos – provocare şi speranţă”. S-a desfăşurat într-o locaţie cu adevărat minunată, în inima munţilor, şi a fost organizată sub preşedinţia Preasfinţitului Athenagoras, episcop de Sinope, episcop vicar al Sfintei Mitropolii de Belgia (Patriarhia Ecumenică).

Au luat parte 55 de monahi şi monahii, ortodocşi, romano-catolici, protestanţi din 14 ţări şi culturi diferite.

Printre aceştia ÎPS Ştefan, Mitropolit al Tallin-ului şi a toată Estonia, Preacuviosul Arhimandrit Simeon, egumenul Sfintei Mănăstiri a Sfântului Siluan (Le Mans, Franţa), dar şi alţi vorbitori şi reprezentanţi ortodocşi din Grecia, Belgia, Franţa, Spania, Cehia, România şi Bulgaria.

Întâlnirile sunt organizate în Europa de 40 de ani la iniţiativa fericitului întru adormire mitropolitul Emilian de Silivria şi a monseniorului M. Gr. Julian Hernando Garcia (romano-catolic din Madrid).

La începutul lucrărilor a avut loc citirea mesajului Sanctităţii Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu”.

Iar denaturează adevărul ecumeniştii şi caută să-şi aroge mai multă importanţă decât li se oferă, pentru că faimoasa a XXXIII – a Reuniune a Asociaţiei Intercreştine Internaţionale a monahilor şi a monahiilor (E.I.I.R.) cu tema: „Viaţa în Hristos – provocare şi speranţă”, NU a avut loc în Sfânta Mănăstire Rila, ci la un hotel din Munţii Rilei, pentru că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare nu şi-a dat acordul pentru aceasta şi nici din partea aceleiaşi Patriarhii nu a participat nimeni ca delegat oficial.

În altă ordine, canonicitatea alegerii şi numirii ÎPS Ştefan al Estoniei de către Patriarhia Ecumenică este discutabilă, atâta  vreme cât el nu este recunoscut de Patriarhia Moscovei  drept Întâistătător al Bisericii Estoniene şi, prin urmare, plasarea reuniunii monahale intercreştine şi internaţionale sub omoforul şi autoritatea unui episcop discutabil din punct de vedere canonic nu este cea mai potrivită pentru a poza bine (chiar dacă poartă camilafcă albă).

O, Doamne! 40 de ani de rătăcire în deşertul înstrăinării de Dumnezeul Iubirii şi al Adevărului, pentru că adevărata Dragoste se bucură de Adevăr, şi nu de nedreptatea minciunii şi a rătăcirii.  Să dea Domnul  ca acel vlădică Emilian de Silivria, ce a iniţiat o astfel de mişcare,  să se fi pocăit înainte de moarte, ca pe drept să  poată fi numit “fericit întru adormire”.  Asemenea pocăinţă îi dorim din suflet şi SS Patriarhului Bartolomeu pentru toate smintelile provocate în pleroma Bisericii.

Ceea ce nu pomeneşte comunicatul de mai sus este faptul că între conferinţe s-au ţinut şi rugăciuni în comun, rugăciuni condamnate fără echivoc de către Sfinţii Apostoli în Canoanele lor (10 şi 45). În ziua de 15 iulie 2010, la pomenirea Sfinţilor Mucenici Chiric şi Iulita şi a Sfântului Vladimir, Luminătorul Rusiei, a fost rândul monahilor ortodocşi  să slujească Sfânta Liturghie. Deşi conferinţele şi rugăciunile conduse de monahii celorlalte confesiuni s-au ţinut la un hotel, în afara mânăstirii ortodoxe a Sfântului Ioan de Rila, monahii “ortodocşi” s-au adresat conducerii Mănăstirii pentru oferirea unui spaţiu liturgic pentru slujire. Pentru că printre aceşti monahi se aflau şi doi arhierei greci, Egumenul Mănăstirii – Episcopul Evloghie, le-a pus la dispoziţie paraclisul “Naşterii Domnului” ce se află vis-à-vis de intrarea în biserica mare, unde se află şi moaştele Cuviosului Ioan de Rila. În biserica mare a slujit Sfânta Liturghie doar ieromonahul de rând, pentru că Sinodul Bisericii Bulgare nu a participat şi nu şi-a delegate nici un reprezentant. Impertinenţa şi obrăznicia ecumeniştilor însă nu are limite. Aceştia, deşi au promis egumenului că nu va fi rugăciune în comun cu monahii celorlalte confesiuni, ci că aceştia doar vor asista la Liturghia ortodoxă, s-a întâmplat contrariul. Imnul Trisaghion “Sfinte Dumnezeule…” s-a cântat în comun cu monahii eterodocşi, care se pare că erau instruiţi în sensul acesta, atâta timp cât sub ochii noştri au scos bileţelele cu notiţe de prin buzunare pentru a participa la cântare, ceea ce au şi făcut. Dar cine credeţi că a fost pionier al acestei rugăciuni în comun? Celebra Maică Mihaela de la Voroneţ, care, foarte exaltată, îi invita pe monahii catolici şi protestanţi să cânte împreună cu ea şi o altă maică tot de la Voroneţ, Elena, care se pare că a îmbătrânit degeaba în mănăstire. I-a invitat, iar aceştia şi-au scos rapid bileţelele de prin borsete şi buzunare şi au cântat dirijaţi de cuvioşia sa, maica Mihaela. După cum cred că s-a înţeles deja, strana întâi a fost condusă de aceste două maici de la Voroneţ, care au cântat alternativ cu o maică din Grecia, care împreună cu Episcopul grec Athenagoras, a alcătuit ca să spunem aşa, strana a doua în limba greacă. Apostolul s-a citit în limba franceză de către un “frate” catolic.

Înainte de rugăciunea “Tatăl nostru”, Ştefan de Estonia a ieşit între Uşile Împărăteşti şi a invitat pe toţi să rostească Rugăciunea Domnească, lucru realizat tot în limba franceză. La sfârşit de tot, acelaşi ierarh controversat a delegate un preot să împartă anaforă. Bineînţeles, că anaforă a luat toată lumea, indiferent de confesiune.

La ieşirea din paraclis, l-am oprit pe ÎPS Ştefan  şi i-am oferit câte un exemplar din cele două volume ale cărţii “Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”. Deşi grec prin nume, origine şi limbă, ÎPS Ştefan s-a făcut iniţial că nu-l recunoaşte pe venerabilul Mitropolit luptător şi mărturisitor şi m-a întrebat: “Acest părinte a fost egumen aici la Rila?”. Îi spun: “Nu, este un mitropolit grec”. Îmi răspunde: “Acesta este Kandiotis?”. – “Da”. “-Nu a murit?” “- Nu.” – îi zic. “-Mai trăieşte?”- mă întreabă. “-Da”. Şi a plecat zâmbind şi doar ÎPS Sa ştie ce a însemnat zâmbetul acela.  

Iată de ce niciodată nu trebuie să crezi în cuvintele ecumeniştilor! Pentru  că una zic şi alta fac.

Cred că Sfântul Daniil Sihastru se răsuceşte în mormântul de la Voroneţ, iar Cuviosul Ioan în racla dinaintea altarului  de la Rila.  

Maicilor de la Voroneţ, treziţi-vă! Pentru ce aţi părăsit lumea? Ca să vă pierdeţi sufletul cu ecumenismul? Sunteţi moldovence? Mă îndoiesc. Aaaa… sau sunteţi nişte moldovence moderne?! Pe la Voroneţ sunt ghizi puternici. Trebuie să se fi auzit pe acolo de Dimitrie Cantemir, care,  în „Descrierea Moldovei” vorbeşte despre moldoveni cam aşa: ''Moldovenilor nu le este nicio lege mai urâtã ca a Romei, căci ei zic că toate celelalte erezii sunt cunoscute prin sine însele şi prea uşor se pot înţelege în ce se despart de la adevărata Biserică creştină; dar papistaşii sunt ca lupul în piele de oaie, acum numesc frate pe cei din Biserica răsăriteană, acum le zic că sunt schismatici sau achefali, adică fără cap, fiindcă nu recunosc pe papa de cap văzut al Bisericii…” (Descrierea Moldovei, ed. A. Papiu-Ilarian, Bucuresti, 1875, pg. 152). Iar, mai jos, dupã o demonstratie mai lungã, Cantemir trage concluzia: ''... se vede limpede cã Apusul si nu Rãsãritul s'a depãrtat mai târziu dela credinta crestineascã cea adevãratã.'' Voi, cuvioaselor, pe unde vă aflaţi ideologic? Ce credeţi?

Aţi citit tratatul Sfântului Ioan Gură de aur „Despre feciorie”? (vreo 140 de pagini) Acolo se vorbeşte despre aşa-zisele virtuţi ale fecioarei  (monahiei) eretice şi o numeşte „nenorocită” (p.14). Voi cu cine vreţi să fiţi judecate?

Aţi auzit de comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitor la rugăciunea în comun cu cei de alte credinţe? Sună cam aşa: „…În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.

Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni (BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE)”.

O, Doamne, fereşte-ne de acea dragoste, „care îţi bagă furculiţa-n ochi, ca să nu vezi să bagi lingura-n gură”; iar pe monahii şi monahiile Tale fecioreşte-i şi în inimă şi în duh, ca nu cumva să le fie alergarea în zadar şi, mai ales, spre osândă.

M.L.