Abținerea de la Sfintele Daruri

Deci, dacă darurile aduse pe jertfelnic, pâinea și vinul, prefăcute de preoții bine-cinstitori/drept-credincioși (eusebon) în Trupul și Sângele lui Hristos prin venirea Preasfântului Duh sunt și se numesc cu adevărat Trupul și Sângele lui Hristos sfințite de preoți ortodocși credincioși, dar cineva nu le primește, nici nu vine la ele, ci se abține de la împărtășirea lor, oare nu le socotește scârboase? Oare nu are despre ele bănuieli rătăcite? Oare nu-L socotește din această pricină rătăcitor pe Hristos Însuși, ca iudeii? Prin faptul că se abține de la Sfintele Daruri nu se separă oare în chip evident de Hristos, judecându-l și osândindu-L pe Hristos? Oare nu-L pălmuiește, nu-L lovește, nu-și râde și nu-și bate joc de El? Înțelegeți limpede fărădelegea, frații mei rogu-vă. Luați seama întocmai la cele spuse de mine. Sfintele daruri săvârșite de preoții ortodocși se fac Trupul și Sângele lui Hristos, ajungând aceasta prin invocarea rugăciunilor și venirea Duhului Sfânt. Așa stând lucrurile și așa cugetând și crezând noi, cine nu se împărtășește din această Împărtășanie mântuitoare, ci le întoarce spatele, nu fuge oare de ele în chip vădit ca de o pâine comună și un vin comun? Nu calcă în picioare Trupul și Sângele Domnului? Nu le socotește incapabile de a primi sfințire?

Nu-L dogmatizează oare pe Domnul ca pe un simplu om? Nu alunecă în aceeași opinie cu iudeii? Nu-L răstignesc din nou pe Hristos (cf. Evr 6, 6) respingându-le ca și cum nu ar avea nici o valoare? Nu strigă către ceilalți: ,,Fugiți, fugiți de împărtășirea Tainelor!”, așa cum iudeii strigau: ,,Răstignește-L! Răstignește-L!” (In 19, 6)? Socotind că nemuritoarele Taine sunt nevinovate de stricăciune și desființare, nu-L judecă vinovat de moarte pe Domnul, Surpătorul morții și Dătătorul vieții ca iudeii? Din pricina cuvintelor hulitoare pe care le rostește despre ele, sau mai degrabă împotriva lor și a restului stării bisericești, nu-și însușește și nu arată oare cunoașterea, socotința și limba hulitoare ale tâlharului celui nerecunoscător (cf. Lc 23, 39)? Prin neîmpărtășirea Sa de Trupul Stăpânului nu spune oare gândurilor lui și oamenilor care ascultă de el: ,,Veniți să lipim de ele gândul că sunt un trup muritor și un sânge mort, o simplă pâine și un vin comun, și să fugim de ele ca unele care nu oferă viață”? Oare nu îmbracă proorocul (Ieremia) rolul celor ce L-au răstignit prezicând și trâmbițând nebunia iudeilor împotriva lui Hristos și spunând ca unul dintre aceștia: ,, Veniți să-i punem lemn în pâinea lui și să-l ștergem din cartea celor vii” (Ir 11, 19)? Oare cu reproșurile nedrepte, cu care încearcă în fiecare zi să dovedească că e dreaptă abținerea de la Taine, nu rănește ca și cu o suliță gândirea oamenilor și împunge coasta Mântuitorului (cf. In 19, 34)? Oare prin cele ce face și spune întărâtând și înfuriind pe Dumnezeu nu dă Domnului oțet și fiere ca iudeii (cf. Mt 27, 34)? Nu se arată unul ca acesta mai rău chiar decât iudeii, căci atunci când Mântuitorul spânzura pe cruce, aceia ,,nu I-au zdrobit oasele” (In 19, 33) – căci ,,nici un os nu i se va zdrobi” (Nm 9,12; Ps 33, 20) - ,dar el zdrobește, destramă și judecă prin faptele sale lipsite de autoritate cuvintele Stăpânului cele pline de taine și care țin la un loc ca niște oase viața sufletelor noastre, încă și canoanele, rânduielile și cuvintele dumnezeieștilor Părinți care grăiesc despre Biserică. Aceia ,,au împărțit hainele lui Hristos și pentru cămașa Lui au aruncat sorți” (Ps 22,19; Mt 27, 35), iar el împarte nu numai cugetele drepte ale credincioșilor, cugete care păstrează și păzesc unirea, înțelegerea (armonia) și legătura Bisericii, dar împarte în adunări diferite, sfâșie și taie Biserica una...

,,Haine” ale lui Hristos sunt creștinii care prin petrecerea lor aici încercuiesc de jur-împrejur trupul lui Hristos, adică Biserica, și-L acoperă prin păzirea celor dumnezeiești potrivit predaniei (tradiției). Iar ,,cămașa” lui Hristos e arhieria țesută de sus până jos și lucrată de harul Duhului Sfânt. Prin urmare, toți să știe în mod exact că aceia care în vremuri de ortodoxie opresc pe creștini să intre în biserică și-i îndeamnă să se abțină de la împărtășirea dumnezeieștilor Taine și de la celelalte sfințiri și nesocotesc preoția și, pe cât pot, depun preoții vrednici și-și arogă preoția ca pe un sorț rezervat lor înșiși și se numesc preoți numai pe ei înșiși, aceștia loviți de lancea iubirii de slavă și a iubirii de câștig, nu sunt monahi, nu sunt preoți, nu sunt arhierei, ci rătăciți și călcători de poruncă, dușmani și oșteni care au socotința și purtarea iudeilor. Căci așa cum cei ce L-au batjocorit pe Hristos s-au separat de El, tot așa și cei ce întorc spatele Sfintelor Daruri sfințite de preoți ortodocși ca unor lucruri comune, s-au făcut străini de Hristos ca unii care ocărăsc și ei ca niște bețivi pe Hristos Însuși.

Sf. Teolipt al Filadelfiei, Despre viața ascunsă în Dumnezeu, p. 137-140

Redescoperirea Sfintei Euharistii