Sf. Mc. Emilian din Durostor (18 Iulie)- viata, sfintele moaste, acatistul


Dupa anul 313, cand imparatul Constantin cel Mare a acordat libertate crestinismului in imperiul roman, a urmat o perioada de pace pentru Biserica lui Hristos. Dar dupa aproape o jumatate de veac, a aparut o ultima incercare de reinviere a paganismului, pornita de imparatul Iulian Apostatul (361-363), numit asa tocmai pentru ca se lepadase de credinta crestina. El a pus in fruntea armatei numai ofiteri pagani, iar la conducerea marilor unitati administrative demnitari pagani, care aveau misiunea de a reintroduce si de a reface vechile temple, spre a le reda cultului, declarandu-se el insusi ca "pontifex maximus", adica mai marele preotimii pagane. Toate aceste incercari de refacere a paganismului au dus la nemultumiri si chiar la razvratiri fatise din partea crestinilor, incat s-a ajuns, in unele locuri, la noi persecutii impotriva lor. In cursul acestora si-au jertfit viata pentru Hristos si unii crestini din tinuturile dunarene. Intre ei se numara si tanarul Emilian din Durostorum (azi Silistra) pe Dunare.
 
Din fericire, se cunoaste actul sau martiric, pastrat in latineste si greceste, din care aflam ca era militar si ca era fiul prefectului din Durostorum, Sabbastianus. Acest act descrie pe larg martiriul sau. Se spune ca, dupa ce imparatul a dat edictul prin care crestinismul era interzis in tot imperiul roman, a fost trimis in Durostorum un oarecare Capitolin, "vicarul Traciei", om "plin de inselaciune si cu mintea intunecata, doritor fiind inca si de varsare de sange si avand mare ravna pentru idoli", ca sa cerceteze daca se mai aflau crestini. Ajungand la Durostorum, conducatorii cetatii au jurat ca toti locuitorii "se inchina zeilor nostri si neincetat la aduc jertfe cu toata cinstirea". Bucuros de un asemenea raspuns, Capitolin a chemat la un ospat pe toti dregatorii din cetate. Dar pe cand petreceau ei, tanarul Emilian "privind imprejur si vazand timpul potrivit ca sa castige cununa vietii celei de sus, fiindca se socotea crestin nu numai in fata lui Dumnezeu si a ingerilor, ci si a oamenilor si dorind ca lucrul acesta sa fie aratat tuturor a intrat in templul pagan din cetate si cu un ciocan de fier a distrus statuile zeilor, adica idolii, a rasturnat altarele si jertfele puse pe ele, apoi a iesit nevazut de nimeni".

Un slujitor al lui Capitolin vazand cele ce s-au intamplat in templu, l-a instiintat de indata. Plin de manie, a poruncit sa fie gasit vinovatul. Atunci slujitorii lui au vazut trecand prin fata templului un taran oarecare, pe care socotindu-l ca este faptasul, l-au prins si l-au batut. Dar Emilian, vazand ca este chinuit un om nevinovat in locul lui, s-a predat singur acelor slujitori, marturisind ca el este vinovat pentru cele savarsite in templu. Doi soldati l-au arestat de indata, in ziua de 16 iulie 362, ducandu-l inaintea lui Capitolin, care l-a supus unui interogatoriu. Fiind intrebat care ii este numele, el a raspuns: "Daca ma intrebi de numele meu obisnuit, ma numesc Emilian; daca, dimpotriva, cautati numele meu cel desavarsit, atunci socoteste-ma a ma numi crestin". Intrebat de ce "a adus ocari nemuritorilor zei", tanarul Emilian a raspuns cu mult curaj zicand: "Dumnezeu si sufletul meu mi-au poruncit sa calc in picioare pe acesti neinsufletiti, ca sa se arate tuturor ca sunt pietre fara suflet, muti si surzi, in care nu se afla nici un fel de graire". Plin de manie, Capitolin a cerut sa fie dezbracat si intins cu fata la pamant, poruncind apoi slujitorilor sa-l "umple de rani adanci". Pe cand era batut cu cruzime cu vine de bou, Capitolin l-a intrebat din nou cine l-a indemnat la acea fapta, la care, neinfricatul Emilian a raspuns cu aceeasi hotarare, ca numai Dumnezeu si sufletul sau l-au facut sa rastoarne si sa calce in picioare "zeii cei spurcati" si sa arunce "jertfele cele nelegiute". In fata unei asemenea infruntari, Capitolin a poruncit sa fie intors cu fata in sus si lovit cu aceeasi neindurare si pe piept.

Dupa ce l-au batut vreme indelungata, marturisind din nou ca este "rob al lui Hristos", Capitolin a poruncit sa fie ars de viu, ca nu cumva curajul si statornicia lui in credinta sa fie urmata si de altii. Atunci slujitorii l-au scos afara din cetate, aproape de malul Dunarii, unde se pregatise un rug pentru el. Emilian le-a cerut ingaduinta sa-l lase sa se roage lui Dumnezeu. Iar dupa ce s-a rugat, a fost aruncat de slujitori in foc. Dar Dumnezeu a facut o noua minune, caci "focul cunoscand pe mucenicul lui Hristos nu l-a mistuit, ci l-a pazit intreg si neatins, iar pe slujitorii lui Capitolin, cei ce erau aproape, i-a cuprins flacara si i-a ars de tot". Vazand ca a ramas nevatamat, fericitul Emilian "a marit pe Dumnezeu, si intorcandu-se spre rasarit, s-a insemnat cu semnul crucii si ridicandu-si privirile catre cer a zis: Doamne Iisuse Hristoase, primeste sufletul meu! Si zicand acestea, a adormit in pace". Era in anul Domnului 362, in ziua de 18 iulie.

Actul sau martiric istoriseste mai departe ca femeia lui Capitolin, fiind in taina crestina, a fost rugata de ceilalti marturisitori ai lui Hristos sa ceara de la Barbatul ei trupul noului mucenic spre a fi ingropat dupa cuviinta. Si astfel, uns cu miruri, trupul sau a fost redat pamantului din care a fost zidit, cu cantari duhovnicesti si cu psalmi, undeva in apropierea orasului Durostorum, la locul numit Gedina. De atunci, mucenicul Emilian este praznuit ca sfant si trecut in sinaxar in ziua de 18 iulie, ziua patimirii si mutarii sale la Domnul.

"Stea luminoasa ai aratat Bisericii Tale Hristoase, pe mucenicul Emilian si ostas prea ales care lumineaza acum toata lumea cu lucrari de minuni tainice si goneste intunericul necredintei; de la acesta luminandu-ne, cu dumnezeiasca cuviinta Te laudam pe Tine, Iisuse atotputernice, Mantuitorul sufletelor noastre" (stihira de la Doamne strigat-am din ziua de 18 iulie).

Prof. Dr. Mircea Pacurariu

Părticele din Moaştele Sfântului se află la:


 • Părticica din sfintele moaște a fost dăruită, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Bisericii „Nașterea Maicii Domnului“ din Drumul Taberei de către Biserica Ortodoxă a Bulgariei, prin grija Înaltpreasfințitului Ilarion, Mitropolit de Silistra (în anul 2008). Racla care le adăpostește a fost realizată la Monetăria Statului, în numai două luni și jumătate. Astfel, și credincioșii români pot săruta sfintele moaște ale tânărului mucenic Emilian care a pătimit la Durostor și înălța o rugăciune, zicând: „O, mult pătimitorule ostaș al lui Hristos, cel ce te-ai învrednicit de la Hristos de mari daruri cerești, primește rugăciunea noastră, a păcătoșilor, și fii mijlocitor pentru noi către Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veșnic, iertându-ne păcatele, ca împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia!“;
 • Catedrala Arhiepiscopală “Înălțarea Domnului” din Slobozia (130 km spre est de la Bucureşti, 150 km spre vest de la Constanța);
 • Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria);
 • Mănăstirea Ciolpani din jud. Bacău, situată aproape de orășelul Buhuși, adăpostește o parte din Sfintele Moaște ale Sfântului Mucenic Emilian de la Durostorum, purtând și hramul acestuia (este mănăstire de maici).

Acatistul

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Ca pe o podoabă a mucenicilor şi apărător fierbinte al dreptei credinţe, te lăudam pe tine, Sfinte Mucenice Emilian, biruitorul înşelăciunii idoleşti. Iar tu, ca cel ce eşti mijlocitorul nostru către Dumnezeu, de înşelăciunea vrăjmaşului ne izbăveşte pe noi, care-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Icosul 1

Credinţa cea de viaţă dătătoare, Mucenice Emilian, primind-o de la părinţii tăi cei de bun neam, luminat de harul lui Hristos, ai trăit pe pământ în fapte bune, pentru ca tinereţea ta să o aduci prinos de bună mireasmă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, vrednicule de laudă, îţi aducem cântarea aceasta:

Bucură-te, floare rară, răsădită în cetatea Durostorum;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai odrăslit;
Bucură-te, înger pământesc, luminat de harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, prunc nevinovat, care ai crescut sub adumbrirea Duhului Sfânt;
Bucură-te, ca te-ai hrănit cu învăţătura lui Hristos;
Bucură-te, cel ce Soarele dreptăţii te-a luminat;
Bucură-te, că dreapta credinţă ţi-a fost far călăuzitor;
Bucură-te, că din tinereţe ai avut nădejde tare către Dumnezeu;
Bucură-te, că de dragostea Lui nu te-ai despărţit;
Bucură-te, cântare suavă a iubirii treimice;
Bucură-te, că din dulceaţa Scripturilor te-ai hrănit;
Bucură-te, că de cele lumeşti nu ţi-ai lipit inima;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

Viaţa ta, plăcută lui Dumnezeu, mărite Emilian, a fost în vremea nelegiuitului împărat Iulian, prigonitorul creştinilor. Însă, nici prigonirile, nici ameninţările dezlănţuite de acesta, nu te-au despărţit de dragostea lui Hristos, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Plin de Duh Sfânt şi întărit de dragostea lui Hristos, ai înfruntat marea prigonire a împăratului apostat şi, vădind înşelăciunea idolească, ai început să propovăduieşti celor din cetatea Durostorum să nu se lepede de dreapta credinţă. De aceea, te lăudăm zicând:

Bucură-te, ostaş plin de credinţă dreaptă şi statornică;
Bucură-te, viteaz luptător pentru apărarea creştinilor;
Bucură-te, sabie care tai înşelăciunea idolească;
Bucură-te, scut de apărare împotriva duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, pavăza celor aflaţi în primejdii şi necazuri;
Bucură-te, piatră tăiată din piatra Hristos;
Bucură-te, bună mlădiţă ieşită din viţa Hristos;
Bucură-te, cel care te-ai arătat plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, următorul Sfântului Dasius - martirul din cetatea ta;
Bucură-te, luceafăr răsărit în vremea prigonirilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de slujirea împăratului pământesc;
Bucură-te, că ţi-ai ales ca împărat pe Împăratul cel veşnic;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Ca şi Irod, omorâtorul pruncilor din Betleem, tot aşa şi ighemonul Capitolinus a ucis pe pruncii născuţi din apă şi din Duh, în cetatea Durostorum. Dar tu, vrednicule ostaş al lui Hristos, văzând fărădelegea lui, te-ai rugat pentru aşezarea sufletelor nevinovate în ceata mucenicilor şi, dând slava lui Dumnezeu, cântai neîncetat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Dacă ai văzut asuprirea şi suferinţa creştinilor din cetatea părinţilor tăi, ca un neînfricat ostaş al lui Hristos te-ai împotrivit cu multă bărbaţie celor ce sileau pe creştini să jertfească zeilor, mustrând cu tărie nelegiuirea lor. Pentru aceea, cu bucurie îţi aducem aceste laude:

Bucură-te, că nu te-ai supus poruncii împărăteşti;
Bucură-te, că nu te-ai alăturat închinătorilor idoleşti;
Bucură-te, că prigonitorii nu te-au înduplecat să jertfeşti zeilor;
Bucură-te, că ospăţul lui Hristos ai dorit;
Bucură-te, că ţi-ai aprins inima pentru Hristos;
Bucură-te, că veselia cea trecătoare nu ţi-a schimbat sufletul plin de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că răbdarea mucenicilor te-a întărit;
Bucură-te, că aceasta te-a făcut să ai îndrăzneală a intra în capiştea idolilor;
Bucură-te, că ai sfărâmat idolii cei nesimţitori;
Bucură-te, că Hristos ţi-a dat tărie şi îndrăzneală;
Bucură-te, putere din puterea lui Hristos;
Bucură-te, lumină aprinsă din lumina Duhului;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Auzind Capitolinus vestea distrugerii altarelor păgâneşti, s-a tulburat şi cu mare mânie a strigat: "În grabă căutaţi pe Emilian şi aflându-l, să mi-l aduceţi ca să-l pierd". Dar tu, Sfinte, unit fiind în cuget cu Hristos-Dumnezeu, nu te-ai înspăimântat de ameninţările lui, căci neîncetat cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Poruncilor împăratului nu te-ai supus, Sfinte Emilian, căci Hristos te-a întrarmat cu chemare sfântă la pătimire pentru El. Drept aceea, ai pornit spre ajutorul şi îmbărbătarea creştinilor prigoniţi, mărturisind cu tărie că şi tu, asemenea lor, nu te supui poruncilor păgâneşti. Pentru aceea, primeşte în dar cântarea noastră, Sfinte:

Bucură-te, urmaş al lui Hristos şi credincioasă slugă;
Bucură-te, că Mântuitorul te-a chemat la pătimire pentru El;
Bucură-te, ascultător al glasului dumnezeiesc;
Bucură-te, că nesuferind nedreptatea, de bună voie te-ai predat celor fărădelege;
Bucură-te, că pe mulţi ai întărit în credinţa cea adevărată;
Bucură-te, vrednic luptător pentru Hristos;
Bucură-te, că viaţa întru nimic nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, că în faţa scaunului de judecată, luminos te-ai arătat;
Bucură-te, viteaz ostaş, care ai biruit păgânătatea;
Bucură-te, că în inima ta a încăput Hristos Cel neîncăput;
Bucură-te, că Acesta te-a întărit să poţi pătimi pentru El;
Bucură-te, candela nestinsă în biserica lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Vederile minţii avându-le curăţite, ai ales a patimi pentru Hristos, dorind a te jertfi pentru El, a învia împreună cu El, cântând neîncetat cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Dintru înălţime putere primind, cu îndrăzneală ai stat în faţa lui Capitolinus, vorbindu-i de Hristos, încât acesta s-a mirat de înţelepciunea ta. Auzind aceasta, cetele sfinţilor în cer s-au bucurat, iar noi, pe pământ, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, stea luminată de Soarele Hristos;
Bucură-te, cel ce ai alergat către chinuri, rănit fiind de dragostea Stăpânului;
Bucură-te, că de frumuseţea trupului nu te-ai îngrijit;
Bucură-te, că frumuseţea cea dumnezeiască ai dorit;
Bucură-te, că înşelăciunea idolească ai alungat;
Bucură-te, cel ce ai revărsat lumină din lumina lui Hristos în sufletele credincioşilor;
Bucură-te, cel ce aduci bucurie celor ce te iubesc;
Bucură-te, că necredincioşii, văzându-te luminat de înţelepciunea lui Hristos, s-au cutremurat;
Bucură-te, cel ce ai îndepărtat rătăcirea păgânească;
Bucură-te, răbdătorule de chinuri şi apărătorul dreptei credinţe;
Bucură-te, vas ales al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, că în ceruri, răsplată ţi s-a pregătit;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Supus din nou întrebărilor păgânului judecător, tu, Mucenice Emilian, te-ai arătat neclintit în credinţa întru Hristos. Ai nesocotit bătăile ce ţi-au zdrobit trupul pentru că ai stat ca un adevărat ostaş, mărturisind adevărul şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Neclintit fiind şi stând tare pe piatra credinţei, te-ai arătat puternic, Sfinte Mucenice, urmând îndemnurilor Învăţătorului tău, Cel ce a mântuit lumea de înşelăciunea vrăjmaşului. Pentru aceasta, cu dragoste îţi cântam:

Bucură-te, mult pătimitorule pentru Hristos;
Bucură-te, pildă bună credincioşilor dreptmăritori;
Bucură-te, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii;
Bucură-te, ancoră tare şi nemişcată a dreptei credinţe;
Bucură-te, purtătorule de Hristos şi mireasma Duhului;
Bucură-te, înger în trup şi reazem al Bisericii;
Bucură-te, suflet înmiresmat de mirul pătimirilor;
Bucură-te, îndelung răbdătorule şi statornic în adevăr;
Bucură-te, biruitor al înşelăciunii diavoleşti;
Bucură-te, propovăduitor al Adevărului;
Bucură-te, bun chivernisitor al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, solia noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

Foc pentru credinţă având în sufletul tău, fericite Mucenice Emilian, pentru dragostea Celui dorit de tine, întru nimic ai socotit chinurile, întărit de dorul Lui şi vesel ai înfruntat toate, rugându-te pentru prigonitorii tăi, iar lui Dumnezeu aduceai laudă: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nici bătăile, nici ademenirile împăratului, nici sabia ighemonului nu te-au înspăimântat, nici te-au despărţit de Hristos, căci tu, Sfinte Emilian, răcorindu-te din Izvorul vieţii, te-ai întărit.
Pentru aceasta, uimindu-ne, îţi cântăm:

Bucură-te, potir al dragostei şi cupă a răbdării;
Bucură-te, sfetnic luminos şi candelă veşnic aprinsă;
Bucură-te, tânăr plin de râvnă dumnezeiască;
Bucură-te, glas auzit de Hristos în ceruri;
Bucură-te, faţă de înger luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, jertfă plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, piatră la temelia Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, stâlp neclintit al creştinătăţii;
Bucură-te, rob al lui Hristos şi prieten al îngerilor;
Bucură-te, martir prealăudat din ceata mucenicilor;
Bucură-te, sămânţă bună aruncată în pământ românesc;
Bucură-te, floare rară, deschisă în nădejdea învierii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

După îndelungi prigoniri şi chinuri cumplite, ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos, strigând că şi Sfântul Arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic: "Doamne, Iisuse Hristoase, primeşte duhul meu". Şi astfel, sufletul tău, Sfinte Emilian, a fost aşezat în ceata martirilor, cântând neîncetat Preasfintei Treimi, cântarea: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Dacă ai trecut prin jertfă, din moarte la viaţă, adică în timpul lui Dumnezeu, Sfinte Mucenice Emilian, nu ai părăsit nicicum pe cei ce se luptă încă cu necazurile şi primejdiile din lumea aceasta, ci mijloceşti la Preamilostivul Dumnezeu pentru cei ce-ţi cântă unele ca acestea:

Bucură-te, Sfinte Emilian, mucenic preamărit al lui Hristos;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, fiu al cetăţii Durostorum şi protopărinte al martirilor români;
Bucură-te, lauda Dobrogei şi bucuria tuturor românilor;
Bucură-te, mucenic cinstit în toate provinciile româneşti;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru toţi cei ce te cinstesc cu dragoste;
Bucură-te, purtătorule de cunună cerească;
Bucură-te, preaînţelepte, cel ce ai semănat sămânţa bună în ţarina ta;
Bucură-te, vrednicule de laudă şi bucuria credincioşilor;
Bucură-te, turn al creştinătăţii şi stâlp al Bisericii;
Bucură-te, apărător al dreptei credinţe;
Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

În Împărăţia cerurilor intrând, Sfinte Mucenice Emilian, te îndulceşti de răsplata veşnicelor bunătăţi ale Stăpânului tuturor, Hristos Dumnezeu, pentru Care ai pătimit; iară acolo, mărite mărturisitorule, nu încetezi a-I mulţumi, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Mărgăritar de mult preţ al pământului Dobrogei te-ai arătat, Sfinte Emilian, mucenice al lui Hristos; căci trupul tău, îngropat în pământul strămoşilor noştri, sămânţa dătătoare de rod duhovnicesc s-a arătat urmaşilor tăi, iar sângele tău a rodit credinţa şi demnitatea noastră, a celor ce cântăm, după cuviinţă pomenirea ta, zicând:

Bucură-te, urmaş al apostolilor şi propovăduitor al Adevărului;
Bucură-te, sămânţă dumnezeiască semănată în pământ străbun;
Bucură-te, cel ce ai întregit ceata martirilor dobrogeni;
Bucură-te, comoară în pământ ascunsă în aşteptarea căutătorilor;
Bucură-te, cărare care duci la ceruri pe cei cucernici;
Bucură-te, izvor din care se adapă bunii credincioşi;
Bucură-te, rază de soare pentru poporul cel binecredincios;
Bucură-te, liman duhovnicesc în care se odihnesc credincioşii;
Bucură-te, cădelniţă de aur care porţi focul cel dumnezeiesc;
Bucură-te, făclie călăuzitoare în noaptea ispitelor;
Bucură-te, cărbune aprins din dragostea lui Hristos;
Bucură-te, luceafăr răsărit în zorii creştinismului românesc;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Cu ce cântari de laudă vom încununa pe Mucenicul Emilian, căci acesta ca un bun atlet al lui Hristos, pe pământ a biruit uneltirile lui Veliar, iar în ceruri, vede pururea faţa cea prealuminată a Stăpânului tuturor, Căruia îi cânta neîncetat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Având îndrăzneală către Dumnezeu pe Care l-ai iubit, Sfinte Mucenice, nu înceta a te ruga pentru cei ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta şi-ţi cântă cu evlavie, din inimă curată, unele ca acestea:

Bucură-te, prieten al lui Dumnezeu şi frate al nostru;
Bucură-te, că Hristos s-a împlinit întru tine;
Bucură-te, sălaş al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că înaintezi mereu către adâncimile Preasfintei Treimi;
Bucură-te, cel ce stai în ceata mucenicilor, slăvind pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce desluşeşti tainele cele ascunse;
Bucură-te, rugător fierbinte şi sprijin sufletelor asuprite;
Bucură-te, bucuria îngerilor şi slava mucenicilor;
Bucură-te, dătător de bunătăţi duhovniceşti credincioşilor;
Bucură-te, suflet încărcat de roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, jertfă vie cu bună mireasmă plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, celor sinceri şi smeriţi, bucurie şi grabnic ajutor;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

Darul cel dat ţie de la Dumnezeu, ca răsplată pentru nevoinţele tale, mărite Mucenice Emilian, cine poate să-l spună, cu adevărat? Căci te-ai învrednicit a face minuni şi faceri de bine celor ce se roagă ţie cu credinţă; pentru aceea, săvârşind cu dragoste sfântă pomenirea ta, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Lăudăm nevoinţele tale, Sfinte Mucenice Emilian, şi, cinstind sfintele tale moaşte, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a preamărit şi te-a dăruit poporului nostru spre a-l feri de tot felul de ispite şi necazuri, pentru care cântăm:

Bucură-te, răbdătorule în chinuri, întărirea celor slabi în credinţă;
Bucură-te, izbăvitorule de întristare şi dătătorule de bucurie;
Bucură-te, îndulcirea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, purtătorule de balsamul tămăduirilor;
Bucură-te, alinarea celor suferinzi şi părăsiţi;
Bucură-te, biruitorul nedreptăţilor şi pacea celor oropsiţi;
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor şi al orfanilor;
Bucură-te, luminarea pruncilor şi înţelepciunea tinerilor;
Bucură-te, începătura mucenicilor şi bucuria cuvioşilor;
Bucură-te, sprijinitorul bătrânilor şi miluitorul săracilor;
Bucură-te, risipitorul furtunilor şi aducător de roadă pământului;
Bucură-te, turnul biruinţei şi uşa mântuirii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Har dumnezeiesc cere nouă, Sfinte, de la Dumnezeu, ca să putem lupta împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Întinde nouă mână de ajutor şi împacă viaţa noastră ca să nu pierim în iureşul ispitelor, ci, bucurându-ne, să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Ca pe o podoabă de mult preţ te are Biserica noastră dreptmăritoare, pe tine, Mucenice Emilian; căci de veacuri se cinsteşte numele tău în tot pământul românesc. De aceea, îţi aducem mulţumire pentru binefacerile pe care le reverşi peste noi, cei ce-ţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, sfinte, de veacuri cinstit în tot pământul românesc;
Bucură-te, că sfintele tale moaşte la Silistra s-au descoperit;
Bucură-te, întâiule între martirii dobrogeni;
Bucură-te, că eşti binecuvântare pentru neamul românesc;
Bucură-te, că în toată ţara ţi s-au înălţat locaşuri sfinte;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru cei ce cinstesc numele tău;
Bucură-te, grabnic folositor celor ce aleargă la tine cu credinţă;
Bucură-te, potirul binecuvântării şi mijlocitorul harului;
Bucură-te, făclie luminoasă şi rază cerească;
Bucură-te, cel ce torni în inimi har dumnezeiesc;
Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;
Bucură-te, sprijinitorul nostru în ziua Judecăţii;
Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, mult pătimitorule ostaş al lui Hristos, Sfinte Mucenice Emilian, cel ce te-ai învrednicit de la Hristos de mari daruri cereşti, primeşte rugăciunea noastră, a păcătoşilor, şi fii mijlocitor pentru noi către Înduratul Dumnezeu să ne izbăvească de focul cel veşnic, iertându-ne păcatele, ca împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: "Credinţa cea de viaţă..." şi
Condacul 1: "Ca pe o podoabă..." şi apoi se citeşte îndată:

Rugăciune către Sfântul Mucenic Emilian

Prealăudate mucenice al lui Hristos, Sfinte Emilian, care ai sfărâmat altarele idolilor şi te-ai adus jertfă bineplăcută lui Dumnezeu, auzi-ne pe noi, cei ce cădem înaintea icoanei tale şi cu umilinţă te rugăm: fii mijlocitor nouă către Stăpânul şi Mântuitorul lumii, ca unul care ai dobândit îndrăznire către Dumnezeu. Cel ce ai risipit idolii templului, alungă idolii necredinţei care s-au înălţat în sufletele noastre şi, prin rugăciunile tale către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, zdrobeşte păcatul sub picioarele noastre, ca să punem hotar vieţii noastre întinate. Stea luminoasă pe cerul Bisericii, alungă întunericul neîncrederii dintre noi şi umple mintea noastră de cunoştinţa cea adevărată din înţelepciunea cea dată ţie. Candelă care arzi veşnic de dragostea lui Hristos, aprinde-ne şi pe noi cu evlavie şi iubire. Dă-ne răbdarea ta, Sfinte, virtute cu care ai biruit privind la Cel a Cărui suferinţă a depăşit orice suferinţă şi a Cărui slavă strălucitoare a depăşit orice slavă. Dă-ne curajul şi voinţa ta; credinţa şi iubirea ta către Dumnezeu. Învaţă-ne umilinţa cu care ai părăsit toate bucuriile şi bogăţiile pământeşti, iară pacea cu care ai stat în faţa guvernatorului, fă să strălucească şi în noi podoaba frumuseţii inimii tale curate. Tu, care umpli de lumină pe cei credincioşi, pune în noi, cu rugăciunile tale, temelia statorniciei şi a sfinţeniei, Moştenitorule al nemuririi, roagă-te să fim şi noi împreună cu tine moştenitori. Tu, care te desfătezi cu cetele tuturor sfinţilor şi faci fii ai luminii pe cei ce se roagă ţie şi te prăznuiesc, roagă-te să ajungem la Soarele dreptăţii şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care străluceşte peste toţi cei pecetluiţi cu Sângele Său. Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/http://www.sfintiromani.ro




Sfanta Manastire Pantocrator
Powered by active³ CMS - 28.03.2024 15:52:33