Sfântul Rafail din Sisatovaci

„SFINŢII PĂRINŢI - ÎNVĂŢĂTORII NOŞTRI":
SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC RAFAIL DIN SISATOVACI

- 3 septembrie -

         Acest nou sfânt al Bisericii Ortodoxe Universale a primit la Sfântul Botez Đorđe sau Gheorghe (Momcilović), fiind născut pe 23 aprilie 1875, din părinţii Velimir şi Persida, într-un sat numit Deronje în regiunea Bačka. A terminat şcoala primară aici. Când avea doar 10 ani, a plecat la mănăstirea Kovilj şi apoi la mănăstirea Bođani. Pe 26 octombrie 1896, a depus voturile monahale la mănăstirea Manasija, slujind cu egumenul Miron (Đorđević). Pe 23 noiembrie 1896, mitropolitul Mihail l-a hirotonit pe părintele Rafail ierodiacon. O dată cu maturizarea sa duhovnicească şi cu celelalte „suişuri dumnezeieşti", cuviosul Rafail şi-a înmulţit  talantul pe care Domnul i l-a dăruit în arta picturii, studiind la un nivel avansat. Educaţia artistică şi-a făcut-o la Belgrad, Moscova şi în Italia. A pictat iconostasele şi bisericile din Velika Krsna (1902), mănăstirea Rakovica (1905-1906), Paćir şi Gornji Kovilj (1908-1910) şi biserica Ružica din Belgrad (1925-1926). Ieromonahul Rafail, ca un harismatic iconograf,  a pictat multe icoane şi portrete ale preoţilor, fiind şi un mare pictor de peisaje.
       La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, arhimandritul Rafail era egumenul mănăstirii Šišatovaci (lângă Srem). După insurecţia germană (aprilie 1941) şi după formarea regatului Croaţiei fasciste, în data de 25 august 1941, ustaşii[1] catolici l-au arestat împreună cu alţi trei călugări ai mănăstirii Šišatovaci, deportându-i cu trenul la Slavonska Požega. În decursul acestei deportări, egumenul Rafail a fost torturat în diferite chipuri: l-au lovit cu diferite obiecte şi i-au smuls barba. În lagărul de concentrare din Slavonska Požega, chinurile muceniceşti ale ieromonahului Rafail au continuat. După dureroase torturi, el a murit pe 3 septembrie 1941. Nimeni nu ştie unde a fost îngropat. În acelaşi lagăr au murit nevinovaţi mii de sârbi ortodocşi.
       La şedinţele ordinare ale Sfântului Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe din Serbia, în 1999, stareţul Rafail a fost canonizat şi numele său a fost trecut în lista sfinţilor Bisericii Sârbe în ceata sfinţiţilor mucenici. Este sărbătorit pe 21 august/3 septembrie - ziua mutării sale în Împărăţia Sfintei Treimi.

MEGALINARII
(pe glasurile 2 şi 8 după podobiile greceşti)

În inima ta ai închipuit
În culori de taină pe Hristos cel mult chinuit,
Sfinte Rafaile, a Serbiei comoară,
Iar azi în cer te bucuri cu Noii Mucenici.

Ca într-o căruţă suindu-te
Pe al tău sfânt sânge către ceruri te-ai înălţat,
Sfinte Rafaile, slava Ortodoxiei,
Şi ai uimit pe îngeri cu bărbăţia ta.

Roagă-te, Părinte, neîncetat
Să păstrăm credinţa neatinsă de erezii
Şi-n timp de prigoană soleşte-ne putere,
Răbdare şi iertare, o, sfinte Rafail.

Sfinte Sfinţite Mucenice Rafail, roagă-te pentru noi!

ieromonahul Fotie

[1] (poliţia naţionalistă din Croaţia de credinţă romano-catolică, care impuneau catolicismul prin teroare şi tortură fizică cu binecuvântarea Vaticanului)