Acesta se născu în oraşul Gabrovo, din Mitropolia Târnovei, Bulgaria. Dorind să fie călugăr, se duse în Sfântul Munte şi intră în Mănăstirea Hilandar, reîntemeiată de Ştefan Nemania şi de Sfântul Sava al Serbiei, fiul său.
Mai târziu, fu hirotonit diacon şi preot, fiind trimis de mănăstirea sa la felurite ascultări. Una din aceste ascultări îl duse în târgul Sfistovi din Bulgaria, unde se afla un metoc al Mănăstirii Hilandar.
La Sfistovi, părintele Damaschin ceru arendaşului musulman care avea în arendă moşia mănăstirii să îi plătească arenda cuvenită. Ca să scape de plată, musulmanul băgă în taină o femeie în casa în care stătea părintele Damaschin, iar apoi, năvălind înăuntru şi aflând-o acolo, îl învinui de părinte că a căzut în păcat cu dânsa. Dacă faptul acesta era dovedit, pe părinte îl aştepta osânda la moarte.
Curând după aceea, părintele Damaschin fu prins şi dus dinaintea cadiului care însă se îndoi de nevinovăţia lui. Însă musulmanii de faţă în divan aduseră mărturie mincinoasă împotriva lui şi judecătorul nu avu ce face, găsindu-l vinovat.
Înainte de a fi osândit, sfântului părinte i se oferi alegerea să rămână cu viaţă dacă se va lepăda de credinţa sa şi se va converti la islamism. Însă sfântul Damaschin răspunse:
- M-am născut în credinţa lui Hristos şi în ea vreau să mor. Deci duceţi-mă unde voiţi.
Văzând că nimic nu-l putea face pe părintele Damaschin să primească credinţa musulmană, îl scoaseră afară pentru a-l spânzura. La locul osândei îl dezlegară şi îi îngăduiră să se roage.
După ce îşi săvârşi rugăciunea, îl legară şi îl spânzurară de gât.
Astfel, sfântul Damaschin, ieromonahul din Gabrovo, Bulgaria, îşi dădu viaţa din dragoste pentru Iisus Hristos la Sfistovi, în Bulgaria, la 16 ianuarie 1771.
Sursa: http://sfintisiicoane.wordpress.com/
Login