SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC VASILIE

SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC VASILIE

-  Prăznuit pe 4 mai  -

Sfântul sfinţit mucenic Vasilie  s-a născut în binecuvântata de Dumnezeu Eparhie Helm, în satul Teratin, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Se cobora din renumita familie ortodoxă Martis, tatăl său, Alexandru, fiind judecător , iar ulterior preot. Tânărul Vasile creştea într-o atmosferă ortodoxă evlavioasă şi învăţa la Seminarul din Helm.

După ce şi-a încheiat studiile, s-a căsătorit, iar la vârsta de 26  de ani a intrat în cler. Apoi, a fost trimis de către autoritatea sa bisericească ca misionar în Alaska, iar acolo şi-a oferit serviciile sale pastorale, liturghisind mai ales în insulele Afognak şi Kodiak.

După întoarcerea sa în patrie, a fost numit preot slujitor în 1912 la parohia ortodoxă din oraşul Sosnovietz (sudul Poloniei). Când a izbucnit I Război Mondial, a început să fie prigonit şi a fost nevoit să se refuzieze împreună cu familia în Rusia, unde în cele din urmă s-a stabilit la Moscova, în Mănăstirea Sfântului Andronic.  Liturghisea oriunde  se întâmpla, după care lucra pe undeva cu mâinile sale pentru a-şi întreţine familia. După sfârşitul războiului, s-a întors în oraşul Sosnovietz şi la parohia sa.

În paralel cu îndatoririle sale pastorale, a încercat să primească permisiunea de a sluji ca preot militar pentru soldaţii ortodocşi din armata poloneză. În 1921, a reuşit să se arate întâistătător clerical general şi duhovnic al armatei, primind şi rangul de protoprezbiter. Afându-se în această poziţie, vreme de 15 ani şi-a oferit prin muncă şi cu trudă serviciile sale, rezolvând şi depăşind problemele şi divergenţele create de cei de altă credinţă decât cea ortodoxă şi de regimurile politice de la putere.   A colaborat cu primii Arhiepiscopi ai Varşoviei şi a toată Polonia, Gheorghe şi Dionisie, participând şi la procedurile proclamării autocefaliei Bisericii Poloneze în anul 1924 de către Patriarhia Ecumenică.

După pensionare, s-a întors în patria sa, în Teratin, împreună cu familia sa şi acolo a trăit în anii grei ai celui de-al II-lea Război Mondial, când peste regiunea Helm au trecut armatele germane şi antarto-poloneze, vătămând mai înainte de toate poporul ortodox.

Când războiul a luat sfârşit şi a venit pacea, a crescut acţiunea rebelilor polonezi, ca şi ura acestora (adică a conducerii poloneze catolice şi a episcopilor şi preoţilor romano-catolici) faţă de locuitorii băştinaşi ortodocşi şi atunci, de fapt, a început Golgota martirică a părintelui protoprezbiter Vasilie. Au întreprins atacuri şi agresiuni asupra casei sale, ameninţându-l şi înfricoşându-l până când, în 1945, în Sfânta şi Marea Vineri, i-au înconjurat  casa şi l-au schingiuit, obligându-l să se lepede de Ortodoxie. Părintele Vasilie însă, rămânând neclintit în credinţa sa, a primit cununa muceniciei, jertfindu-şi viaţa pentru sfânta credinţă a unicei Biserici a lui Hristos, Biserica Ortodoxă.

A fost înmormântat în Teratin, iar în 1963, moaştele sale au fost mutate într-un cimitir ortodox din Varşovia.  După înscrierea sa în rândul sfinţilor în anul 2003, a avut loc descoperirea sfintelor sale moaşte şi aşezarea lor în raclă în biserica parohială şi de cimitir a Sfântului Ioan Scărarul din Varşovia.

(traducere din limba greacă: Leontie monahul; sursa: 
http://www.impantokratoros.gr/274C0DE5.el.aspx)