Nascut la Ioanina, din parinti piosi, in anul 1800, Sfintul Arsenie a ramas orfan la varsta de noua ani si a fost luat in grija de Ieromonahul Grigorie, directorul scolii din Kydonia, in Asia Mica. In cursul ultimului an de studii, al cincilea, a fost prezentat Parintelui Daniel de Zagora, unul din cei mai renumiti parinti spirituali ai epocii, si se atasa de el.
Cum Daniel hotarise sa se retraga la Muntele Athos, tanarul sau discipol il ruga sa il ia cu el, in ciuda regulamentului care interzicea intrarea adolescentilor la Sfintul Munte. Inaintand grabnic in virtutile nevointei, smereniei si ascultarii, i se dadu Mantia ingereasca sub numele de Arsenie. Dupa sase ani, cei doi oameni ai lui Dumnezeu au fost constrinsi sa paraseasca Sfintul Munte, din cauza tulburarilor si disensiunilor cauzate de controversa privind colivele si deasa impartasanie (cf . notelor Sfintilor Macarie din Corint (17 aprilie) si Nicodim Aghioritul (14 iulie. Aceasta persecutie impotriva aparatorilor traditiilor apostolice se intoarse insa in favoarea lor, deoarece, exilati in diferite regiuni din Grecia, mai ales in insule, Colivazii au suscitat trezirea populatiei la viata spirituala, si ea a ramas sensibilizata pina in zilele noastre.
Cei doi Sfinti se instalara mai intai in Manastirea Pendeli in Atica. Dar Revolutia fiind pe punctul de a izbucni si Daniel simtind ca manastirea avea sa fie distrusa de catre turci, cei doi gasira refugiu in arhipelagul Cicladelor. In Paros ei fura intimpinati frateste de Igumenul Manastirii din Longovarda, Filotei, care ii trimise la renumitul predicator Chiril Papadopulos, ce isi avea resedinta in Manastirea Sfantul Antonie impreuna cu alti calugari atoniti Colivazi. La cererea locuitorilor insulei Folegandros, care doreau sa primeasca instruirea de care nu se puteau lipsi, Arsenie fu hirotonit Diacon si numit institutor. Sarcinile ce-i reveneau nu se limitau la predarea limbii grecesti ci el facea mai ales efortul de a inspira elevilor sai respectul fata de poruncile lui Dumnezeu si dragostea pentru virtute. Daniel spovedea pe adulti iar Arsenie ii invata pe copii. Moravurile populatiei se schimbara astfel repede si atinsera un inalt nivel de calitate morala. Cand la o vreme Daniel isi simti sfarsitul aproape, el isi sfatui ucenicul sa ii duca trupul la Sfantul Munte si sa isi petreaca restul zilelor in pace si rugaciune.
Din nou orfan, dar increzator in ocrotirea lui Dumnezeu, Arsenie se desparte de credinciosii sai cuprinsi de amaraciune si se imbarca plecand spre Muntele Athos. Insa, în vreme ce trecea prin Paros, la mânăstirea Sfântul Gheorghe l-a cunoscut pe Arhimandritul Ilie Georgidis, originar din Epir, predicator in insulele Ciklade, un om virtuos si intelept. Acest bătrân, luminat de Dumnezeu, l-a îndemnat pe Arsenie să nu meargă in Athos, ci să rămână în insula Paros, ceea ce a şi făcut. Şi acolo, la Mânăstirea Sf. Gheorghe,a sporit in lupta duhovniceasca. Viaţa sa, era una cu totul ascetică. Se ruga neîncetat şi citea cuvântul dumnezeiesc zi şi noapte. Rareori mânca şi dormea, numai cât să-şi întreţină viaţa. A trăit ca un înger pământesc Progresele pe care le facea in arta ascezei suscitara admiratia generala si, contrar vointei lui, fu hirotonit Preot si Duhovnic de catre Mitropolitul Cicladelor. Chemat spre a instrui poporul, el prefera intotdeauna ca faptele sale sa-i devanseze vorbele si se arata drept un model viu al desavirsirii evanghelice. Cind slujea in Altar, semana cu un Inger radiind iar lacrimile sale ii aduceau la pocainta pe toti cei prezenti. Asemenea virtuti atrageau catre el, pentru a se spovedi, nu doar crestinii din Paros ci si pe cei din alte insule si din diferite orase ale Greciei, precum si calugari din Muntele Athos si din alte manastiri. La moartea egumenului, calugarii il alesera in unanimitate pentru a-i succeda. Dar Sfantul constata la scurt timp ca aceasta sarcina il impiedica sa isi indeplineasca asa cum se cuvine datoria de pastor, de aceea demisiona si se dedica in exclusivitate rugaciunii si spovedaniei. El era parintele spiritual al Manastirilor din Longovarda, Sfintul Gheorghe si al Schimbarii la Fata ; iar cind se ducea de la una la alta, pe spinarea unui catir, isi ascundea fata cu un < koukoulion > (voal care acopera capul calugarilor si care simbolizeaza consacrarea lor intru Dumnezeu), pentru a nu se lasa distras din rugaciunea sa neincetata.
In afara suferintelor provocate de asceza , Sfantul Arsenie mai suferi si necazuri din partea unor notabili ai insulei si chiar din partea Mitropolitului, care il suspenda provizoriu din functiunile sale sacerdotale. El se bucura totusi, asemeni Sfantului Pavel (II Corinteni 7 :4), in aceste framintari si se ruga pentru vrajmasii sai. Suferi astfel din cauza tulburarilor si dezbinarilor survenite intre maicutele de la Manastirea Schimbarii la Fata, intr-atat incat, mustrarile sale ramanand fara ecou, se hotari sa le lase in reavointa lor. Dar pe drum, el intalni pe Marele Mucenic Gheorghe care il implora sa mai suporte pacatele si patimile fiilor sai spirituali, asa cum Hristos suporta pacatele tuturor oamenilor, iar Arsenie se intoarse in manastire. Pentru insula Paros el reprezenta cu adevarat prezenta lui Dumnezeu, punind capat secetei prin rugaciunea sa si ocrotind pe locuitori de atacurile demonilor. A adormit in pace la 31 ianuarie 1877.
Cinsirea sa s-a dezvoltat spontan in randul populatiei si fu canonizat de Patriarhul Constantinopolului in 1967, datorita eforturilor Parintelui Filotei Zervakos (trecut la Domnul in 1979).
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august18.htm
diortosit de Sfanta Manastire Pantocrator
Va recomandam si:
Login