Mitropolitul Serafim de Pireu:
„Suntem chemaţi să aplicăm învăţătura Părinţilor noştri”
Marţi,29 ianuarie 2013
„Această învăţătură a Părinţilor noştri despre bogăţie şi filantropie suntem chemaţi noi toţi să o aplicăm în viaţa noastră personală, nu doar pentru a ieşi şi criză, ci şi pentru a construi o lume mai bună”, spune, printre altele, Mitropolitul Pireului în mesajul său adresat elevilor cu prilejul praznicului celor Trei Ierarhi.
În continuare este mesajul integral:
Aţi venit astăzi la sfânta biserică pentru a participala Dumnezeiasca Liturghie, pentru a vă ruga şi a-i cinsti împreună pe ocrotitorii Educaţiei Neamului nostru, pe Dascălii Universali şi Sfinţii Ierarhi, pe Marele Vasile, pe Grigorie Teologul şi pe Ioan Gură-de-Aur.
Praznicul lor din fiecare an ne oferă posibilitatea de a ne apleca asupra gândirii, cuvântului şi învăţăturii lor, pentru a pipăi şi noi răspunsuri şi soluţii la problemele dificile ale epocii noastre.
În toată lumea, dar mai ales în ţara noastră, în ultimii ani predomină discuţiile pe tema crizei economice.
Mass-media bombardează casele noastre cu analize, propuneri, probleme politice, suspiciuni, dezvăluiri, blamuri, acuzaţii, care încearcă în mod neiscusit şi spasmodic să răspundă la întrebarea cum am ajuns până aici.
Dacă pentru puţin timp ne-am închide ochii şi ne-am astupa urechile faţă de această „informare”, dacă ne-am întoarce mintea şi atenţia către cei Trei Ierarhi, pe care îi prăznuim astăzi, am putea să abordăm problemele care ne preocupă cu mai multă sinceritate, înţelepciune şi speranţă.
Cândva, în Cezareea Capadociei, în regiunea în care episcop era Vasile cel Mare, cerul s-a închis ermetic. Pământul se uscase foarte tare şi devenise sterp şi arid.
Chiar şi oamenii şi vietăţile simţeau lipsa apei potabile. În această criză a acelei epoci, toţi discutau cine sau ce este de vină, pentru că trec prin această mare încercare.
La nedumerirea oamenilor Marele Vasile răspunde: „Deşi noi primim de atâţia ani tot binele dela Dumnezeu, nu dăm celorlalţi.
Deşi recunoaştem binefacerea lui Dumnezeu, o luăm de la cei ce au nevoie. Deşi avem un Dumnezeu care dăruieşte în chip bogat, noi suntem cu mâna strânsă şi nu participăm la nevoile celor săraci…
Deşi magaziile nu încap multele noastre bunuri depozitate, cu toate acestea noi nu-l mai miluim pe cel ce suspină… De aceea Dumnezeu nu-şi mai deschide mâna Sa, pentru că noi am exclus filantropia. De aceea ogoarele sunt uscate, pentru că dragostea noastră a îngheţat…”.
Vasile cel Mare le semnalează oamenilor din epoca sa, care trăiseră având multe bunuri şi brusc fuseseră privaţi de ele, că cruzimea lor faţă de cei săraci şi încercarea lor de a avea multe pentru ei înşişi, i-au adus în această situaţie.
Sfântul Gură-de-Aur vine să completeze cele de mai sus, explicând cine este cu adevărat bogat: „Spuneţi că acela este bogat. Eu vă spun că nu este. Veţi spune: Cum nu este, din moment ce înoată în argint şi în aur… Nu este bogat, deoarece pe om nu-l fac bogat aurul şi veşmintele şi banii, ci milostenia”.
Şi Grigorie Teologul îndeamnă pe tot creştinul: „Dă ceva, chiar şi foarte puţin, celui ce are nevoie. Pentru că şi foarte puţinul nu este neînsemnat pentru omul care este lipsit de toate, dar nici pentru Dumnezeu… Şi dacă nu ai posibilitatea de a oferi o mare jertfă, dă bunăvoinţa ta. Şi dacă nu ai nimic, lăcrimează. Compătimirea din tot sufletul este un mare medicament pentru cei ce suferă. Şi compătimirea sinceră uşurează mult din nenorocire”.
Iubiţii mei copii,
Această învăţătură a Părinţilor noştri despre bogăţie şi filantropie suntem chemaţi noi toţi s-o aplicăm în viaţa noastră personală, nu doar pentru a ieşi din criză, ci şi pentru a construi o lume mai bună. Şi voi, în şcoala voastră, puteţi să faceţi multe.
Mai întâi de toate, dedicaţi-vă învăţăturii voastre cu sârguinţă, pentru a vă forma ca persoane şi pentru a deveni utili semenilor voştri.
Să nu consideraţi studiile voastre ca pe un mijloc de îmbogăţire, nu vă neliniştiţi pentru felul în care veţi câştiga bani, ci să vă intereseze cum să faceţi ceva creator şi frumos în viaţa voastră.
După aceea cultivaţi filantropia în şcoala voastră, împreună cu bunii voştri dascăli şi cu părinţii voştri.
E posibil ca cineva din colegii voştri de şcoală să se afle în nevoie, e posibil ca cineva din cartierul vostru să treacă prin greutăţi.
Aplecaţi-vă cu discreţie asupra durerii lor şi încercaţi să-i atenuaţi durerea.
Vizitaţi aşezămintele de binefacere, pe copiii săraci, pe cei bolnavi, pe bătrâni şi dăruiţi-le cu generozitate iubire.
Bateţi chiar şi la uşile celor care au multe; poate văzând feţele voastre se vor ruşina şi vor da din prisosul lor celor săraci.
E posibil ca mijloacele de care dispuneţi să fie foarte puţine. Aveţi însă entuziasmul tinereţii, privirea curată a omului care nu a fost încă dominat de nevoie.
Aveţi acea iubire care nu s-a răcit; acea bogăţie care nu se sprijină pe bani; compasiunea sinceră şi lacrima în ochi pentru cel care suferă şi este greu încercat.
Copiii mei, introduceţi filantropia în şcoala voastră şi atunci îi veţi cinsti cu adevărat pe cei Trei Ierarhi şi veţi avea binecuvântările lor în viaţa voastră, în orice lucru bun pe care doriţi să-l făptuiţi.
Cu toată iubirea mea,
MITROPOLITUL VOSTRU
† Serafim de Pireu
Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr
Login