Partidele de stânga … se întâlnesc cu celelalte partide sub directivele New Age şi ale Noii Ordini.
Partidele care revendică votul poporului elen SYRIZA EKM, Partidul Comunist al Eladei, DIM.AR., Coaliţia de Refacere şi Acţiune [Synaspismos] şi Ecologiştii Verzi în programele pe care le prezintă pentru sistemul politic şi conducerea publică cuprind şi separarea Stat-Biserică.
Partidele de stânga, cu cunoscuta teorie filosofico-socială asupra vieţii şi lumii, a idolului lumesc comunist, după cum a cunoscut această orientare fostul socialism, ce s-a prăbuşit în blocul de Est, care de fapt presupunea o persecuţie a credinţei religioase, sunt conduse de ideologii ateiste eşuate şi se întâlnesc cu celelalte partide sub directivele New Age şi ale Noii Ordini.
Cine nu-şi aminteşte de puternicul spectacol al lobby-ului evreiesc din America la Prim-ministrul de atunci, K. Simiti, pentru eliminarea religiei din cărţile de identitate ale elenilor, aşa cum a menţionat comunicatul dela Palatul Maximos?
Vorbesc despre separarea dintre Biserică şi Stat – a se citi Neam –, invocând chipurile devize progresiste.
Însă concepţiile despre separare aparţin veacului trecut, când s-au născut în spiritul antireligios intolerant, care nu se împacă cu concepţiile sociale, politicianiste şi religioase de astăzi şi care [spirit] s-a dezvoltat în ţări protestante şi catolice, care n-au nicio legătură cu cultura şi credinţa creştină a poporului elen.
Modelul societăţilor occidentale, dar şi al blocului ateist din Est, care s-a prăbuşit cu mult zgomot, prin sincretismul religios şi prin separare produce doar fenomene sociale dizolvante şi permite cucerirea societăţilor de către para-religie, idololatrie, satanism şi fenomene criminale.
Percepţiile despre separare nu se împacă cu idealurile elene şi credinţa creştină, care a adăpat rădăcinile Neamului nostru.
Oponenţii, cei din afara creştinismului, antihriştii, necredinţa, în general, se fac că nu văd o realitate mondială, realitatea schimbării lumii de către creştinism.
Nu vorbim despre Împărăţia lui Dumnezeu, vorbim despre realitatea socială, despre dimensiunea socială a creştinismului care a civilizat lumea şi îndeosebi în ţaranoastră ne-a ocrotit ca să nu fim astăzi un rest al Turciei europene.
Creştinismul, judecat continuu doar cu criterii lumeşti, este o religie universală care nu poate fi pusă la marginea societăţii, nici ignorat, şi – cu siguranţă – nu e posibil să fie combătut, deoarece este un organism de-Dumnezeu-întemeiat, aşa cum au demonstrat-o cele 2000 de ani de prezenţă a Sa pe pământ.
Societatea elenă este o societate de aceeaşi credinţă (religie), formată în spirit creştin. O eventuală schimbare a structurilor interne ale societăţii noastre – pentru că despre asta se vorbeşte – va avea consecinţe dezastruoase pentru Neamul nostru şi pentru supravieţuirea sa.
Propunerea de separare trece şi prin uşa ştiinţei speciale a sociologiei.
Aplicarea principiului „religia este un caz particular” a sfârşit întotdeauna în persecutarea şi împilarea credinţei religioase. Consecinţe imediate ale acestei tactici sunt degenerarea progresistă a moralei personale şi sociale, relativizarea tradiţiei naţionale şi invazia unor ideologii noi cu un conţinut periculos pentru supravieţuirea naţională.
Co-funcţionarea instituţiilor poporului şi ale Bisericii în drumul nostru istoric are ca şi consecinţă imposibilitatea autoguvernării acestor instituţii şi imposibilitatea încetării co-funcţionării fără imediata eventualitate a urmărilor negative în drumul şi supravieţuirea naţiunii.
Profesorul emerit V. Ghiultsis a prezentat foarte clar teoria funcţionalismului, adică a funcţionării împreună a instituţiilor sociale. Când în Franţa ateistă au fost acceptate „concordate” mutuale care au condus progresiv la decretele 91/1955, 654/1968 şi 1024/1983 prin care în mod esenţial Biserica naţională a Franţei s-a întors la nivelurile co-funcţionării cu instituţiile politice şi când, de asemenea, în altădată puternica Uniune Sovietică, decretul din 5/2/1918, prin care s-a impus separarea Bisericii de Stat, a fost înlocuit cu o serie de decrete ca 1102/1972, 69/1973, 85/1973 şi cu cunoscuta revizuire a Constituţiei pe jumătate din 1972, prin care a fost recunoscută Biserica Ortodoxă ca oficialitate religioasă neoficială constituie sau nu un cretinism inadmisibil lozincăraia pentru separare în Elada, unde Biserica Ortodoxă constituie sufletul Neamului?
Partidele de mai-sus, care vorbesc despre separare, urmăresc în esenţă decolorarea [diluarea] elenilor, vor ca cetăţenii să înceteze să fie mădulare religioase ale Trupului Bisericii Ortodoxe, pentru că [aceste partide] sunt ostile credinţei creştine. Totuşi, absenţa elementului religios de partea cetăţeanului va fi înlocuită de un alt element, care şi el are un caracter religios, pentru că nu se poate întâmpla altfel, iar acest element se numeşte cetăţean anticreştin, anti-religios sau ateu, care se înregimentează în „religia” ateismului. Acesta este modelul de cetăţean al celor care vor aşa-zisa separare.
O numesc cu multe nume, separare amicală sau onestă, n-are importanţă. În acest fel zic că statul va fi imparţial religios (ἀνεξίθρησκο = tolerant din punct de vedere religios) sau neutru din punct de vedere religios şi lucrul acesta ar fi chipurile mai bun pentru societate. Cu toate acestea, o separare artificială a persoanei umane în dimensiunea şi funcţia ei socială poate fi posibilă din punct de vedere legislativ, însă va însemna de fapt plăsmuirea unui monstru uman, a unei fiare sociale. Societăţile nu se organizează doar prin legi sau constituţii, ci ele se organizează şi prin reguli ex-legislative, care din punct de vedere valoric şi al consecinţei sociale practice sunt cele mai importante.
Societatea elenă este organizată prin astfel de reguli legislative, care sunt regulile [canoanele] creştine şi, prin urmare, este o crimă voinţa politică a partidelor de mai sus care urmăreşte să conducă la decolorarea religioasă a societăţii elene în numele aşa-zisului progres, iar în societatea elenă instituţiile co-funcţionează, pentru că persoanele umane inter-acţionează.
Desigur în societăţi există cetăţeni cu conştiinţă religioasă şi cetăţeni fără conştiinţă religioasă, dar asta constituie o opţiune şi aparţine dreptului personal ocrotit prin Constituţie. Însă consacrarea politică a separării instituţiilor sociale înseamnă în mod tragic un rabat, pierderea inacceptabilă unui drept.
Separarea fără a se avea în vedere co-funcţionarea instituţiilor sociale, particularitatea trecutului cultural şi naţional, convingerile şi temperamentul poporului elen este o lozincăraie politică naivă, care conţine doar ignoranţă şi prejudecăţi.
Sistemul armoniei [τῆς συναλληλίας], care este în vigoare astăzi prin Constituţia de la 1975 şi Carta Statutară, este un regim de separare, deoarece Biserica şi Statul sunt societăţi diferite, însă conexe şi complementare printr-o colaborare necesară din punct de vedere social şi inevitabilă.
Experienţa istorică a aplicării sistemului atât în perioada bizantină milenară şi în timpul ocupaţiei otomane, ca şi în perioada Statului Elen mai nou, demonstrează că această situaţie legislativă nu a vătămat nici societatea elenă, nici drepturile altor comunităţi religioase şi, în sfârşit, se pune întrebarea: încadrarea Bisericii Ortodoxe a Eladei, căreia Neamul îi datorează multe şi în multe feluri, dela NPDD[ΝΠΔΔ] la o simplă asociaţie sau uniune de persoane, va antrena după sine şi regimul legislativ existent al Muftiilor confesiunii religioase musulmane, cum prevede Convenţia dela Lozanisşi Consiliul Central Izraelian? Pentru că la aşa ceva partidele politice de mai sus nu fac nici o referire. Prin urmare, oricine îşi poate da seama cu uşurinţă că aceste formaţiuni de partid proclamă prin această propunere a lor o persecuţie împotriva Bisericii Ortodoxe – Maica Eladei şi numai. Aşadar, oricărui om bine intenţionat i se pune în mod inevitabil întrebarea: Aceste partide activează singure sau sunt transmiţătoare ale unor ordine de sus, subcontractante şi mandatate ale cunoscutelor centre anti-elene ale sistemului internaţional şi ale Noii Ordini a Lucrurilor, care urmăresc şi prăbuşirea zonei euro şi năruirea monedei comune europene şi pervertirea morală şi subjugarea cetăţenilor lumii?
Sunt dator să amintesc şi un exemplu. În Pireu, avem ca senator al Partidului SYRIZA un om excepţional, politicos şi decent, pe domnul Th. Dritsa, care însă niciodată n-a cinstit martirii, eroii şi victimele care au căzut pe altarul eliberării Neamului, lipsind sistematic de la manifestările naţionale şi religioase respective. Dispreţuieşte orice manifestare a Bisericii Mame, chiar şi în dimensiunile ei sociale, şi oricine s-ar putea întreba: Acesta este modelul de comportament politic pe care-l va inaugura Partidul său în societatea elenă şi de aceea prevesteşte dizolvarea instituţiei Bisericii Ortodoxe şi Neamului Elen?
+ Serafim, Mitropolit de Pireu
Traducere: http://acvila30.wordpress.com/; sursa: impatokratoros.gr
Va recomandam si:
Login